Ultimele articole
februarie 6, 2024Încep prin a spune că dacă acceptați existența unei minime ordini în societate, univers, în felul în care trăim unii cu alții, ordine care trebuie respectată, sunteți “de dreapta”. Nici măcar nu e nevoie să fiți religioși, să credeți că există o ierarhie divină, că există în vârful ei Dumnezeu, că într-o măsură fiecare avem un loc în această ierarhie, dacă sunteți fani ai ordinii, sunteți pe undeva pe la dreapta. Că vă place, că nu, că vă repugnă eticheta de extremiști sau înapoiați, de pierzători ai istoriei, sunteți de dreapta.
Un punct vulnerabil al dreptei este însă lipsa conștientizării a ceea ce se întâmplă până e prea târziu. Reacția întârziată și bruscă la evenimente transformatoare pare să fie elementul ei definitoriu. Dreapta de astăzi nu există politic, există doar sub formă de spasme de reacție la izbiturile suferite de societate sub conducerea mult peste viteza admisă de către stânga. Guvernul sau politicienii decid să aducă sute de mii de imigranți necalificați și neintegrabili în societate? Hey, nu prea pare ok, poate ar trebui să facem ceva. Politicienii decid că drepturile lgbt sunt de o prioritate majoră deși țara se năruie efectiv pe ei? Dreapta începe să se autosesizeze că ceva e în neregula. Cu alte cuvinte dreapta reacționează pompieristic, de multe ori prea târziu pentru a mai putea organiza vreo opoziție coerentă la schimbări. România nu face excepție de la această regulă. Dreapta sesizează în sfârșit că drumul frumos asfaltat duce la prăpastie așa că se concentrează rapid pe tema din vârful icebergului de schimbări, transgenderismul din State, woke-ismul, căsătoria gay în România, suveranismul, etc. Dintr-o dată, în societate apare o reacție de opoziție la noile schimbări care-i face pe reacționari să arate că niște extremiști turbați, isterizați, apăruți de nicăieri de parcă acum s-au trezit.
“Dar de ce nu vreți imigranți, avem nevoie de muncitori calificați, românii noștri au plecat peste hotare, ne trebuie forță de muncă!”.
“Nu vreau străini în tara mea, nu vreau să-mi fie frică de criminali sau violatori pe stradă, să se duca dracului de unde au venit”.
“Dar de ce trebuie să fiți rasist și să generalizați? Mulți sunt în aceeași poziție ca conaționalii noștri acum 20 de ani”
Afarăăăă, huăăă
Dacă e să luați ceva din dialogul de mai sus e că unii sunt condamnați la poziția perpetuă de reacție isterică la schimbări, de oameni frustrați și fără putere iar ceilalți sunt autoritatea moralizatoare, vocea rațiunii discursului public care îi face pe primii să arate ca niște tâmpiți(vezi poza).
Un alt aspect al energiei reacționar populiste e că poate fi ușor cooptată și neutralizată. Lideri populiști sunt rapid creați în laborator sau recrutați de sistem asigurându-se astfel perpetuarea lui. O alta este progresul pe sistemul 2 pași înainte 1 înapoi. Există destulă opoziție contra ideii de gen, transgenderism, să zicem? Sistemul recunoaște “victoria” dreptei într-un final, renunță la ideea că bărbații pot fi femei momentan dar rămâne restul pachetului de schimbări societale: drepturi lgbt, căsătoria și adopția gay, diversitate, feminism, etc. De exemplu România este într-un amplu proces de transformare. România nu are încă legiferată căsătoria gay pentru că “publicul nu este încă pregătit” adică în traducere liberă, babacii tradiționaliști sunt în viață, n-au fost înlocuiți încă de generația tânără îndoctrinată pe reddit sau de facultăți ca snspa. Dar de îndată ce există un nucleu serios care să accepte aceste schimbări, politicienii se grăbesc să le aplice la îndemnul ong-urilor de minorități și drepturi. Nici nu e nevoie să existe majoritate absolută în societate, pac 2 pași înainte.
Realitatea e că nu poți să dai “Undo” la ani de zile de terraformare socială și miliarde investite în propagandă doar cu un vot. Trebuie o implicare mai mare de atât. Implicare de care orice om onest fuge ca de dracul. Pentru că ar trebui “să se murdărească”, să intre în politică sau să devină persoană publică. Și neimplicarea e o greșeală enormă.
În rândurile dreptei orice scenariu de schimbare e radical, abundă fantezii în care lideri militari, “strongmen”, iau puterea, dau lovituri de stat, declară legea marțială și cu o semnătură de condei dau înapoi ani de degenerare societala. Fantezii. Există însă un nivel politic accesibil și pentru dreapta, instituțiile locale, primăriile, implicarea în viața comunității. Apoi există posibilitatea activismului, al lobby-ului pentru diferite reforme. Există posibilitatea reunirii unor oameni de dreapta profesioniști sub același ong sau instituție care prin prezența și activitatea publică să aducă în discuție noi idei despre cum se poate guverna mai bine, cum se pot construi orașe mai frumoase, locuințe mai bune, cum se poate reduce consumul și poluarea în mod practic, șamd. Adică lucruri benigne politic dar care ne afectează pe toți și care ne-ar îmbunătăți viața tuturor dacă ar fi acceptate și mai ales ar ajuta dreapta la modul general. Genul de activism ce poate fi văzut din păcate doar în zona progresistă. Amintesc aici Asociația Salvați Bucureștiul a lui Nicușor Dan care l-a propulsat într-un final spre primărie sau alte asemenea inițiative. Genul ăsta de organizări civice sunt la îndemâna dreptei și a oamenilor de bine însă pare că toți vor să se lupte direct cu boss-ul cel mare de la finalul jocului, lgbtismul, imigrantii, america, EU, sau care or mai fi. Ca să dau câteva exemple de reforme: reforma modului în care se face succesiunea proprietăților la moștenire(încurajarea succesiunii către un singur moștenitor evitând astfel inevitabilele certuri dintre frați și încărcarea sistemului judiciar în mod inutil cu dosare civile). Sau, reformarea primăriilor și administrațiilor locale(desființarea primăriilor mici și reorganizarea în primării cu număr mai mare de locuitori reducând astfel birocrația, numărul de lucrători la stat și dând posibilitatea acestor primării să acceseze un buget mai mare din taxe cu care să poată să facă un drum, o investiție, etc). Lista e mare și se pot adăuga multe inițiative.
Dreapta chiar nu cred că-și permite atitudinea asta defetistă, “țara asta e plină de vânduți/corupți/leneși, nu poți face nimic, plec în afară că acolo au sistem medical bun, nu-și bat joc de mine, nu e corupție…” Atitudinea asta useristă de “țara asta nu mă merită” nu prea mai ține. Că treburile încep să nu mai fie roz nici prin vest și te vei trezi că nu prea mai ai unde să fugi de responsabilitate. E ușor să vii ca o panseluță într-o societate funcțională, de-a gata, e mai greu să pui umărul să o ridici de la zero.
Relax
Acum, de ce am pus titlul “Dreapta tip Andi Moisecu”? Pentru cine nu știe, Andi Moisescu e o personalitate din industria de marketing și media românească, lumea publicitarilor. O industrie care e vârful de lance al progresismului românesc, pe aici activează Zoso sau Silviu Faiăr de exemplu. Andi Moisescu reușește de 20 de ani să fie relevant, are un podcast, emisiune la tv. De ce e important Andi Moisescu pentru discuția noastră despre dreapta? Pentru că Andi Moisescu mai are de asemeni și o soție, pe Olivia Steer. O altă personalitate publică dar deosebit de controversată. Olivia Steer a susținut și susține că vaccinurile pot cauza autism sau diferite conspirații de genul Chem Trails. Nu odată s-au lansat apeluri la boicot asupra lui Andi Moisescu datorită opiniilor nevestei. Continuă să își ia înjurături pe internet din cauza ei și astăzi. Cu toate astea Andi a rămas relaxat și self-aware fără a deveni el însuși controversat și a reușit să se mențină, să aibă în continuare invitați, ceea ce pentru o industrie progresistă e enorm. Are și o personalitate relaxată, chill, e genul cu care poți să stai la o bere și mai ales e profesionist: adică știe să separe opiniile personale de ceea ce i-ar putea afecta cariera, direcția, pentru că da, probabil Andi acceptă într-o măsură ideile soției că altfel nu ar fi împreună.
Orice mișcare civică sau politică de dreapta se va lovi mai devreme sau mai târziu de inevitabilele întrebări menite să o pună în genunchi în fata stângii: nu cumva sunteți extremiști, fani ai omului cu mustață? Nu cumva vreți aduceți înapoi un regim fascist? Nu cumva sunteți anti s*miți ? Ia dovediți că nu e așa că să vă credem. Umiliți-vă ritualic. Există o singură ieșire din această capcană și asta e îmbrățișarea energiei tip Andi Moisescu, relaxat, chill, câinii latră ursul merge, concentrat pe bătăliile mici fără să provoace inutil, fără să confrunți direct ochiul lui Sauron. Și chiar există spațiu de manevră în zona asta. Dreapta poate oferi soluții realiste la problemele actuale. Avem nevoie de muncitori datorită problemei demografice? Ok, hai să susținem natalitatea cu politici de protecție a familiei, nu trebuie să exploatăm străini din lumea a 3-a care să ne livreze pachete, e imoral. Iar oamenii ăia daca rămân, nu ajung cetățeni model plătitori de taxe ci indivizi frustrați la rândul lor care urăsc țara asta pentru că i-a rupt de familie și i-a exploatat.
Putem să înlocuim proiecte aberante de carbon net zero cu proiecte ecologice – verzi reale, reducerea poluării, reîmpădurire, mai multe zone verzi în orașe, nu trebuie să electrificăm aberant toată industria și să punem eoliene și solare pe orice deal. Nu trebuie să construim mega orașe, putem să creăm locuri de munca echilibrat și-n zone rurale să se dezvolte și ele, etc.
Stânga și tehnocrația nu au monopol pe subiectele astea. Și mai ales, astfel de subiecte tratate frumos fac stânga să arate ca extremiștii isterici:“De ce nu vrei ca românii să facă mai mulți copii? Am rezolva în timp criza forței de muncă, ar avea cine să-ți plătească pensia…”.“Da, dar suprapopulare, suntem și-așa prea mulți pe planetă, mai bine să aducem străini!”
“Deci preferi să facă ăia din lumea a treia copii dar noi nu, să vină ăia să-ți muncească și eventual să fim înlocuiți de ei, nu?”
Nu-i așa că dintr-o data rolurile s-au inversat și că psihopatii sunt cei de stânga? Dreapta devine elementul stabil, rațional și stânga își dă arama pe față.
Dacă e să fie o concluzie, e aceea că e nevoie de oameni de dreapta care își știu meseria și pot să ofere o soluție pe domeniul lor, arhitecți, medici, drumari, zugravi, antreprenori, etc. Dacă reușești să aduni astfel de oameni poți să oferi soluții viabile de guvernare, de reforme. Iar dacă ai soluții și ceva popularitate poți să pui presiune pe spațiul politic pentru schimbare, nici măcar nu e nevoie să fii membru de partid. Simpla existență a unei organizații/grup de oameni mai capabili care știu cum merge sistemul, birocrația, treaba și poate deveni oricând o organizație politică deplină e de ajuns. Combinat cu o energie de tip Andi Moisescu în care iți vezi de micul proiect, poți să obții schimbări mai mici, dar reale. Ce e mai ușor și la îndemână? Să iei puterea și să institui reforme din postura de conducător absolut sau să încerci mici schimbări la tine în oraș/comună alături de alți oameni de bine? Nișa de “pompieri” populiști de dreapta e oricum ocupată, nu că nu ar avea și ei rolul lor în ecosistem.
Nu uitați, menirea dreptei e să construiască și să ridice, nu doar să mențină orbește, să conserve. [...]
noiembrie 22, 2023”Trăim într-o epocă a demagogiei.” Orice om educat va fi de acord cu această afirmație, ba chiar se va grăbi să echivaleze demagogia cu ”populismul, trumpismul, retorica urii de extremă dreapta”. În următoarele rânduri îi vom surprinde din nou pe bien pensiști, aruncând o privire la un discurs inaugural al guvernatorului statului Illinois, J. B. Pritzker, la universitatea Northwestern. Discursul din 2023, de o demagogie greu de egalat, a devenit viral pe mai multe rețele de social media, fiind aplaudat tocmai de genul de persoane care văd peste tot populism și discursul urii.
.
Discursul lui Pritzker
Politicianul și afaceristul J. B. Pritzker își începe cuvântarea cu un citat din sitcomul ”The Office”, menit să îi atragă instantaneu simpatia publicului:
”Ori de câte ori sunt pe cale să fac ceva, mă întreb: ”un idiot ar face asta?” iar dacă răspunsul e afirmativ, nu îl fac” – Dwight Schrute.Eficiența acestei informații incredibil de utile depinde de capacitatea ta de a identifica adevăratul idiot. Aș fi vrut să existe un mod simplu de a identifica idioții, dar în mod contraintuitiv, anumiți idioți sunt foarte deștepți. Te pot uimi prin cuvintele lor și te pot induce în eroare. Pot fi promovați înaintea ta la locul de muncă. Pot ajunge chiar președinți de stat.
După ce le-a demonstrat studenților că e la curent cu referințele culturii pop, guvernatorul invocă o categorie vagă a ”idioților”, identificabilă inițial prin trei caracteristici: 1) idioții sunt mereu alții. 2) idioții sunt toți oamenii care m-au deranjat în vreun fel, de la colegii care m-au făcut să mă simt inferior, până la cei care au primit promoții înaintea mea. 3) idioții sunt ținte previzibile ale ridicolului clasei educate. Referința la Trump a generat o rundă entuziastă de aplauze. Pritzker gâdilă, astfel, orgoliul studenților și stabilește dintr-un foc distincția prieten-dușman, el însuși poziționându-se de partea prietenilor, deși, cum vom vedea mai jos, cariera lui poate fi interpretată într-o lumină total diferită.
Dacă vreți să aveți succes în lumea asta, e nevoie să vă dezvoltați propriul sistem de detectare a idioților. Al meu este următorul: (sigur, întotdeauna sunt suspicios față de oamenii care nu au văzut niciodată filmele Star Wars originale; sunt chiar mai precaut față de oamenii cărora le-au plăcut mai mult prequel-urile și sequel-urile, dar admit că acesta nu este un detector de încredere al idioților). Nu. Cel mai bun mod de a identifica un idiot: găsește persoana care dă dovadă de cruzime. Lăsați-mă să explic.
Dacă introducerea nu a înmuiat instantaneu inimile tuturor absolvenților prezenți la discurs, referința la Star Wars apelează la solidaritatea tocilarilor, pentru care dimensiunile arhetipale ale serialului și îmbinarea lor cu mitul liberal democrat reprezintă o adevărată saga religioasă. Desigur, mențiunea filmului precum și ridiculizarea remake-urilor proaste nu avansează cu nimic înțelegerea subiectului ”idioțeniei”, însă odată ce publicul a fost sensibilizat, guvernatorul pivotează spre următorul subiect al discursului: cruzimea. Cu toții știm că e rău să dai dovadă de cruzime. Noi nu suntem niciodată cruzi, doar adversarii noștri politici și oricine se întâmplă să fie promovat la locul de muncă înaintea noastră.
Când vedem pe cineva care nu arată la fel ca noi, sau care nu sună ca noi, nu acționează sau nu iubește sau nu trăiește ca noi, primul gând care îi trece prin creier aproape oricui este ancorat fie în frică, fie în judecată, fie în ambele. Asta e evoluția. Am supraviețuit ca specie fiind suspicioși față de lucrurile care nu ne sunt familiare. Pentru a fi blând (eng. ”kind”), e necesar să dezactivăm acel instinct animalic și să ne forțăm creierul să urmeze o cale diferită. Empatia și compasiunea sunt stări evoluate. Ele necesită abilitatea mentală de a ne depăși cele mai primitive porniri.
În acest punct, demagogul pivotează previzibil spre demonizarea adversarilor politici. Conservatorii, libertarienii de orice factură, deplorabilii din statele roșii care vor permis de armă și creștinism în școli – toți aceștia sunt portretizați drept primitivi și nesofisticați. Dacă ne amintim teoria lui Jonathan Haidt, busola morală a conservatorilor include atât intuiții individualiste (principiul non-agresiunii, dreptatea socială, libertatea de constrângeri), cât și intuiții comunitare (loialitatea față de grup, respectul față de autoritate, puritate/sanctitate). Pe de altă parte, busola liberalilor include doar intuițiile individualiste. Cele comunitare (eng. binding) nu sunt doar ignorate, ci negate din start ca forme de intoleranță sau bigotism. Loialitatea, în toate manifestările ei – ca și credință fermă în Dumnezeu, fidelitate conjugală, responsabilitate față de familia extinsă, parohie, grup etnic sau națiune – este denigrată și ridiculizată de liberali ca un simplu tratament preferențial al unora în defavoarea altora. Respectul față de autoritatea Scripturii, a Tradiției, a propriei culturi, a fondatorilor civilizației, a tatălui ca preot al familiei, a părinților ca educatori ai propriilor copii – este la fel denigrat și ridiculizat ca o formă de opresiune. Cât despre idealurile purității morale, acestea sunt etichetate instantaneu ca ”mumbo-jumbo menit să suprime sexualitatea femeii și să justifice homofobia” (Haidt).
Liberalii americani își concentrează criticile asupra evanghelicilor din statele republicane, deși trebuie reținut că esența revoltei lor constă în respingerea intuițiilor morale comunitare ca atare, indiferent de forma pe care acestea o pot lua. Retorica guvernatorului supraponderal trebuie înțeleasă astfel; pentru el, intuițiile comunitare sunt simple atavisme ale evoluției, elemente ale creierului reptilian sau ceva de genul; pentru el conservatorii sunt, în esență, maimuțe idioate guvernate de instincte primare, incapabili și nedoritori de a le depăși.
Firește, cei care sunt cât de cât familiari cu teoria evoluției, precum și teoria fundațiilor morale, știu că nu există nicio dovadă că loialitatea, respectul și sanctitatea ar avea de-a face cu creierul reptilian, sau că ar fi mai ”involuate” decât intuiții individualiste precum tolerarea diferențelor sau simțul dreptății sociale. Teoria evoluției darwiniene respinge categoric noțiunea că istoria speciilor ar fi o formă de progres calitativ sau de la simplu la complex; cei mai adaptați pentru supraviețuire sunt, de multe ori, mai puțin sofisticați decât competitorii lor, având simpla șansă de a se fi aliniat (printr-un dat biologic, nu o decizie conștientă) unor schimbări imprevizibile de mediu.
Au existat tentative de a aplica teoria evoluției la nivelul psihologiei umane (sociobiologia), dar concluziile acestui exercițiu au mers în direcții contrare sensibilităților liberale, ajungând în sferele eugeniei, ale diferențelor inter-rasiale de inteligență, ba chiar în favorizarea intuițiilor morale comunitare în fața celor individualiste. Conform lui Dutton și Woodley, moralitatea conservatoare încurajează selecția naturală la nivel de grup, în timp ce moralitatea liberală duce pe termen lung la colaps civilizațional. Concluziile lui Haidt merg în aceeași direcție, arătând cum conservatorii au o busolă etică mai echilibrată și mai complexă decât liberalii, care nici măcar nu pot empatiza cu adversarii lor suficient cât să le înțeleagă punctul de vedere. Discursul lui Pritzker reprezintă un exemplu perfect al lipsei de imaginație și al inabilității minții liberale de a înțelege că nu toți oamenii au aceeași matrice morală, iar acesta nu e un lucru rău.
S-ar putea să vă surprindă ce vă spun, fiindcă în ultimii ani, societatea noastră a transformat cruzimea într-o armă, crezând că prin asta pune la cale vreun plan ingenios. Cruzimea e văzută de unii asemenea unui buzdugan, util pentru acumularea puterii. Empatia și blândețea sunt considerate dovezi de slăbiciune. Mulți oameni importanți îi privesc pe indivizii vulnerabili din societate ca simple trepte pe care pot călca pentru a ajunge la vârf. Sunt aici să vă spun că atunci când traiectoria unora este presărată cu acte de cruzime, aceia au picat primul test al unei societăți avansate. Ei nu și-au forțat niciodată creierul animal să evolueze dincolo de primul lui instinct. Nu și-au creat noi căi mentale pentru a-și depăși primele temeri instinctuale. De aceea, gândirea și abilitatea lor de a rezolva probleme va fi lipsită de imaginația și creativitatea pe care oamenii cei mai blânzi o au din plin. În lunga mea carieră politică și în mediul de afaceri, am identificat un adevăr universal: cea mai blândă persoană dintr-o cameră e adesea cea mai deșteaptă.
Finalul discursului este la fel de previzibil, reiterând aceleași idei pseudo-științifice cu privire la așa-zisa inferioritate evolutivă a conservatorilor. Virtuțile credinței, speranței, milei, precum și restul virtuților capitale promovate de predecesorii noștri timp de milenii (castitate, cumpătare, caritate, sârguință, răbdare, bunătate și smerenie) în toată manifestarea lor organică de la sacramentele creștine, la forme de artă cultă, până la folclor – sunt etichetate de Pritzker ca manifestări ale primitivismului simian. În locul lor este întronată selectiv și arbitrar virtutea blândeții. ”Be kind, mate, just don’t be an idiot!”
.
Abstractizarea ca formă de agresiune
”Acest gen de discurs poate fi aplaudat doar într-o societate parazitară post-creștină, depinzând în totalitate de rămășițele eticii predecesorilor, fără abilitatea sau cunoștințele necesare pentru a trăi cu adevărat acea etică. Reducerea moravurilor la sentimentalism marchează cea mai mare corupție a vieții noastre interioare, poate din întreaga istorie” – S. Morello, referitor la discursul lui Pritzker
C. S. Lewis identifica la rândul lui această simplificare arbitrară a ideologiilor moderne, în cartea ”Desființarea omului”:
”Tao”, pe care alții l-ar putea numi Drept natural sau morală tradițională sau Primele principii ale rațiunii practice sau Primele platitudini, nu este unul dintre o serie de posibile sisteme de valoare. Este singura sursă a tuturor judecăților de valoare. Dacă este respins, toată valoarea este respinsă. Dacă se păstrează orice valoare, Tao este păstrat. Efortul de a-l respinge și de a ridica un nou sistem de valori în locul său este auto-contradictoriu. Nu a existat niciodată și nu va exista niciodată o judecată de valoare radical nouă în istoria lumii. Ceea ce se pretind a fi noi sisteme sau… ideologii… toate constau din fragmente din Tao însuși, smulse arbitrar din contextul lor în ansamblu și apoi umflate până la nebunie în izolarea lor, continuând să datoreze Tao-ului și numai lui rațiunea de a exista.”
Noii idoli abstracți ai empatiei, blândeții, inteligenței sunt apoi elevați la nivelul unor cauze ultime, panacee universale care, odată adoptate de către mase, le vor conduce spre un viitor glorios. Auron MacIntyre asemăna acest demers unei strategii gnostice:
„Luăm acest principiu care are rădăcini în ceva concret și îi vom elimina complet fundația, adevărul care i-a dat naștere – apoi vă vom cere să îl credeți în continuare, într-un mod complet abstract. Îl vom ucide pe Dumnezeu și vă vom cere să rămâneți blânzi și iubitori în continuare. Vom ucide paternitatea biologică, dar vă vom cere să fiți părinți iubitori față de copiii altora. Vom extirpa organul dar vom continua să cerem funcția.”
.
Motivația demagogului
Poate ne întrebăm care ar fi motivația din spatele acestui demers distructiv. Ce speră să obțină J. B. Pritzker prin această formă de manipulare lingușitoare? Răspunsul l-am discutat pe larg în articolul anterior. Egregorul WEIRD are o manifestare parazitară. În cuvintele lui Tolkien, ”Umbra care i-a crescut pe orci nu poate decât să batjocorească, nu poate crea nimic autentic sau real”. Respingând dreptul natural sau morala tradițională, exponenții clasei WEIRD se plasează pe ei înșiși în afara obligațiilor acestei legi universale. Citându-l din nou pe C.S. Lewis:
“Când eliminăm baza ontologică a ”binelui” sau ”răului” rămâne ”voința” sau instinctul brut. Programatorii noii moralități, așadar, ajung să fie motivați pur și simplu de propria lor plăcere. Cei care stau în afara tuturor judecăților de valoare nu pot avea niciun motiv pentru a prefera unul dintre propriile impulsuri față de altul, cu excepția puterii emoționale a impulsului respectiv. Îmi e greu să cred că istoria ne poate arăta un exemplu de om care, după ce a pășit dincolo de morala tradițională și a obținut puterea, a folosit această putere în mod binevoitor.
Dacă noii educatori merg pe această cale, diferenţa dintre vechiul si noul sistem de educație va fi una însemnată. Acolo unde sistemul traditional îi ”iniția” pe copii, cel nou nu face decât să îi „condiţioneze”. Primul se îngrijea de elevi aşa cum fac păsările cu puii lor când îi învaţă să zboare; cel de-al doilea se poartă cu ei ca un îngrijitor de la o fermă de pui care îi tratează într-un fel sau altul în scopuri despre care păsările nu știu nimic. Într-un cuvânt, vechiul sistem era un fel de propagare — oameni care le transmiteau urmașilor umanitatea; noul sistem este doar propagandă” – Idem.
Ca exponent al egregorului, politicianul și afaceristul american are două obiective: consolidarea puterii politice și discreditarea vechii religiozități. Cariera lui politică ne arată în detaliu modurile în care a urmărit constant aceste două obiective. Subtitlul următor îi rezumă biografia de pe wikipedia și inshallah, viața timpurie nu dezamăgește.
.
Așa vorbește Wikipedia
Pritzker s-a născut în Palo Alto, California. Un membru al familiei Pritzker, o familie evreiască proeminentă în afaceri și filantropie la sfârșitul secolului al XX-lea. Familia Pritzker s-a aflat în mod constant în fruntea listei Forbes „cele mai bogate familii din America” încă de la înființarea sa în 1982. Pritzker a fost un susținător financiar de multă vreme și un membru activ al Partidului Democrat.
În iunie 2019, Pritzker a semnat legea Senatului 25 sau Legea privind sănătatea reproductivă. Actul a abrogat Legea avortului din Illinois din 1975, care penaliza medicii pentru efectuarea de avorturi considerate „inutile”, și „Legea privind interzicerea avortului la naștere parțială” (dilatare și extracție a fătului intact, cu puls normal, în trimestrele 2-3 ale sarcinii). Acest nou proiect de lege ar fi asigurat „dreptul fundamental de a lua decizii autonome cu privire la propria sănătate reproductivă”. Pritzker a încurajat statele care au adoptat restricții privind avortul să își reconsidere pozițiile și a adăugat că femeile din alte state pot căuta refugiu în Illinois.
Pritzker a adoptat Legea privind reglementarea și impozitarea Canabisului din Illinois, care legalizează și reglementează producția, consumul și vânzarea Canabisului destinat adulților. Illinois a fost al 11-lea stat din SUA care a legalizat consumul de Marijuana în scopuri recreative. După prima lună de legalizare, vânzările de Marijuana au generat venituri fiscale de aproximativ 10,4 milioane USD. Până în iulie 2020, a generat peste 52 de milioane de dolari.
Pe 13 martie 2020, Pritzker a declarat că școlile publice și private din Illinois vor fi închise între 17 martie și 31 martie. Pe 15 martie, el a anunțat că toate barurile și restaurantele trebuie să închidă până pe 30 martie. Pe 20 martie 2020, Pritzker a emis un ordin de ședere la domiciliu care va intra în vigoare a doua zi. În iunie a fost dat în judecată sub acuzația că ordinele de izolare au încălcat legea statului și constituția statului. Judecătoarea de district a decis împotriva reclamanților, permițând ordinelor de blocare să rămână în vigoare. În hotărârea sa, ea a citat un caz din 1905 al Curții Supreme a SUA care a susținut autoritatea statelor americane de a obliga oamenii să se vaccineze. Pe 23 aprilie 2020, Pritzker a prelungit ordinul de ședere la domiciliu până pe 29 mai. Bisericilor li sa interzis să țină întruniri la care au participat mai mult de 10 persoane. La 1 mai 2020, Pritzker a promulgat un mandat de mască la nivel de stat. Pe 29 iulie 2021, Pritzker a anunțat că toți cei care intră într-o clădire de stat trebuie să poarte o mască de față, indiferent de statutul de vaccinare.
Pe 24 ianuarie 2019, Pritzker a semnat un ordin executiv care extinde accesul la centrele de primire din Illinois pentru imigranți și refugiați.
În iunie 2019, Pritzker a semnat un ordin executiv prin care școlile din stat să fie „afirmatoare și incluzive” pentru elevii transgender și non-binari. El a cerut, de asemenea, Consiliului de Stat al Educației să preia conducerea în privința drepturilor LGBT, făcând resursele relevante ușor accesibile.
.
O mostră de jurnalism investigativ
În 2022, Tablet Mag și Counter Intelligence Global (CIG) au publicat fiecare câte un articol în care investigau activismul radical al familiei Pritzker (parte dintr-o rețea mult mai vastă), ascuns sub umbrela unor instituții filantropice. Citez din CIG:
Printre absolvenții notabili ai școlii Francis W. Parker din Chicago se numără James „Jennifer” Pritzker. El este primul și singurul miliardar transgender cunoscut și vărul actualului guvernator al Illinois J. B. Pritzker.Filantropia lui Pritzker este activă și în Canada, unde Jennifer a contribuit la finanțarea Centrului Bonham pentru Studii asupra Diversității Sexuale de la Universitatea din Toronto, o instituție de predare investită în deconstrucția sexului uman. Un instructor influent în cadrul Centrul Bonham și curatorul ”colecției de reprezentare sexuală” — cea mai mare arhivă de pornografie din Canada – este profesorul de studii transgender Nicholas Matte, care neagă categoric existența dimorfismului sexual. Pritzker a creat și prima catedră de studii transgender la Universitatea Victoria din Columbia Britanică. Actualul șef de catedră, Aaron Devor, a fondat o conferință anuală numită Moving Trans History Forward, al cărei vorbitoare principală în 2016 a fost renumita transumanistă, Martine Rothblatt, discipola transumanistului Ray Kurzweil de la Google. Rothblatt a ținut atunci o prelegere despre valoarea creării unei organizații precum WPATH care să servească „transgenderi tehnologici” în cultivarea „transumaniştilor tehnologici”. Ideologia decorporalizării și religia tehnologică a lui Rothblatt pare să aibă aproape la fel de multă influență asupra culturii americane ca și radioul prin satelit Sirius, pe care Rothblatt l-a cofondat. Rothblatt e o prezență integrală în Out Leadership, o rețea de afaceri care promovează interesele mișcării LGBTQ+ și pare să creadă că „Îl creăm pe dumnezeu în timp ce implementăm o tehnologie care este din ce în ce mai atotcunoscătoare, omniprezentă, atotputernică și binefăcătoare.”
.
Concluzie
Toate acțiunile lui Pritzker au sens perfect în lumina egregorului WEIRD. Putem spune că de-a lungul întregii cariere politice, omul a acționat în permanență împotriva intereselor americanilor, contribuind la dezastrul demografic, înrăutățirea vieții, sărăcirea populației, decimarea clasei mijlocii, evaporarea familiei nucleare, de-teritorializarea și instituționalizarea tuturor interacțiunilor umane. Pe scurt, la înrobirea populației, în sensul aristotelian al termenului. Iar propaganda egregorului a fost atât de eficientă, încât 40% din locuitorii țărilor în care au loc aceste experimente sociale cred cu tărie că absolut toate politicile enumerate mai sus reprezintă forme de progres moral, așteptând cu nerăbdare implementarea lor în perpetuitate.
În lumina politicilor lui J.B. Pritzker, putem interpreta discursul demagogic al guvernatorului ca pe o strategie a prădătorului de a-și pacifica victima, sau, ca să ne întoarcem la metafora lui C. S. Lewis, Pritzker ”se comportă cu studenții ca un îngrijitor de la o fermă de pui, tratându-i într-un fel sau altul în scopuri despre care păsările nu știu nimic.”
Dacă tipul de personalitate WEIRD tinde să aibă un nivel redus de stres și e bucuros să accepte ingineria socială, conservatorii încă au un oarecare simț al pericolului, optând pentru comunități relativ omogene și stabile, preferând în mod timid endogamia, fidelitatea conjugală, imperativul procreării, curajul, loialitatea, eroismul și alte trăsături tradiționale. Toate acestea sunt încadrate de către prădător la categoria ”instincte primitive”, ”cruzime” și ”idioțenie”.
Dacă în rândurile absolvenților prezenți la ceremonie există încă tineri cu instincte de conservare, aceștia trebuie ”îmblânziți” rapid prin toate mijloacele aflate la dispoziție. ”Ai frustrări de natură sexuală? Exprimă-ți identitatea de gen într-un climat al acceptării totale! Ți se pare că orașele Californiene se transformă treptat în ghetto-uri de lumea a 3-a sub influența migrației în masă? Te mint ochii și ești un idiot! (Pritzker: ”vedem pe cineva care nu arată la fel ca noi, sau care nu sună ca noi, nu iubește sau nu trăiește ca noi, primul gând care îi trece prin creier aproape oricui este ancorat fie în frică, fie în judecată, fie în ambele. Pentru a fi blând, e necesar să dezactivăm acel instinct animalic și să ne forțăm creierul să urmeze o cale diferită. Empatia și compasiunea sunt stări evoluate.”) Dacă prescrierile guvernatorului s-au dovedit insuficiente pentru a-ți calma ”creierul simian”, încearcă un tratament moderat, perfect legal, cu Marijuana sau Cannabis.
Demagogia lui J. B. Pritzker este, într-adevăr, greu de egalat, iar ingineria socială la care a fost supus statul lui pare să fie totală, semn că egregorul nu și-a ajuns zilele de pe urmă. Vă las cu un synthwave marca Gifts Ungiven. Fetili noștre au păr lungi și pletite.
. [...]
noiembrie 22, 2023Fizionomia nu minte niciodată
Într-un articol din 2020 analizam ascensiunea socială a clasei WEIRD (vestic, educat, industrializat, prosper și democratic). Comparați cu marea majoritate a oamenilor care au trăit vreodată, precum și cu marea majoritate a populației actuale de pe glob, clasa WEIRD reprezintă o anomalie statistică; ”cei mai puțin tipici, cei mai puțin reprezentativi oameni pe care îi poți studia pentru a face vreo generalizare asupra naturii umane. Chiar și în Occident, americanii sunt mai extremi decât europenii, iar în Statele Unite, clasa de mijloc superioară educată este cea mai neobișnuită dintre toate.” (Jonathan Haidt).
WEIRD au o puternică fixație pentru principiul non-agresiunii, grija față de cei slabi și egalitarismul radical. Indivizii WEIRD sunt total opuși celorlalte principii morale universale – loialitatea față de grup, respectul față de autoritate, puritate / sanctitate. Din punct de vedere spiritual, WEIRD tind să fie atei, ostili religiei și tradițiilor de orice fel. Din punct de vedere psihologic, există o corelație puternică între predilecția WEIRD și autism. Din punct de vedere profesional, WEIRD sunt ”cetățeni ai planetei”, evitând orice i-ar putea lega de un loc, preferând să își găsească identitatea în profesia lor sau în preferințele culturale (produsele pe care le consumă, vestimentația, muzica, automobilul, bicicleta etc). Din punct de vedere al relațiilor afective, WEIRD evită tot ceea ce le-ar putea periclita autonomia radicală; căsătoria e pentru ei o formă de robie; la fel și copiii. Promiscuitatea și experimentele sexuale sunt exaltate ca o forme legitime de exprimare a sinelui autentic, iar contracepția îi scutește în mod providențial de toate consecințele pe care acest stil de viață l-ar fi generat în orice altă societate din istorie. Dutton și Woodley observau cum tocmai contracepția a asigurat corelația între predilecția WEIRD și riscul de autism care crește semnificativ odată cu vârsta paternă. Tot Dutton observa că indivizii respectivi au tendința de a avea un nivel scăzut de stres, precum și o diminuare a anumitor instincte evoluate precum preferința pentru endogamie, fidelitate conjugală, imperativul procreării, simțul pericolului, eroismul și alte trăsături masculine șamd.
”Numește demonul”
Analiza lui Dutton merită revizitată, deși materialismul lui îl face să rateze părți importante din tabloul de ansamblu. Mai mult decât o ipoteză evoluționară a ”genelor dușmăniei”, idealurile WEIRD trebuie înțelese asemenea unui egregor – o entitate non-fizică care prinde contur asemenea unei minți colective, dar care ajunge să manifeste o voință proprie și o existență distinctă de aceea a grupului din care se ”hrănește”. Odată dezvoltat egregorul WEIRD, probabil cândva prin secolul 17, acesta a profitat de inovațiile tehnologice ale fiecărei epoci pentru a-și materializa caracteristicile în rândul populațiilor care îl susțineau. Revoluția industrială a redus mortalitatea infantilă de la 40% la 1%, eliminând selecția naturală care ținea în frâu tsunamiul de mutații detrimentale. Secularizarea și numeroasele ideologii ale modernității au reprezentat strategii prin care populația WEIRD își putea materializa idealurile în moduri concrete de acaparare a puterii politice. Cu fiecare nouă revoluție politică, filozofică sau tehnologică, vechea religiozitate devenea tot mai ”low class”, în timp ce noua elită liber cugetătoare accedea spre straturile superioare ale societății.
Privind în urmă, putem vedea cum un mod de gândire utopic, care tindea să respingă orice aspect concret și corporal al existenței umane, în favoarea abstractizării tot mai accentuate a vieții – tinde să se materializeze nu doar la nivel tehnologic sau politic, ci inclusiv biologic – creând oameni după chipul și asemănarea lui; construindu-și un ”corp”.
Propagare vs. Propagandă
Odată cu ascensiunea socială a clasei WEIRD apare inevitabil și propaganda menită să justifice etosul noii elite, dar și să condamne și să ridiculizeze valorile vechii civilizații pe care o parazitează. Propaganda ia o formă religioasă, valoarea supremă a noii clase fiind ”eliberarea sinelui autentic pre-social”. Mythos-ul acesta e suprapus peste ideea mai veche a Providenței divine. Ca orice ideologie parazitară, utopia WEIRD elimină credința în Dumnezeu și proclamă eliberarea completă a sinelui autentic drept punct terminus al istoriei. Trecutul e echivalat păcatului ancestral, iar viitorul este văzut ca Utopia ultimă. Oportunistul noii clase citește istoria în mod selectiv, identificându-se cu toate mișcările politice care par să se alinieze cu opiniile lui. Firește, la o privire atentă constatăm că oportunistul nu are multe în comun cu Calvin și Luther, cu John Stuart Mill, cu părinții fondatori ai Americii sau cu teologii progresiști ai începutului de secol 20. Singurul lucru care îi unește pe toți aceștia este faptul că ”au fost de partea bună a istoriei”, cu alte cuvinte au avut șansa de a ieși învingători în conflictele ideologice ale epocii lor. Iar mitul progresului civilizațional îl forțează pe oportunist să înterpreteze aceasta (în realitate un apel la ”might makes right” – forța brută stabilește câștigătorii) ca o formă de progres moral incremental. Această superstiție devine evidentă când contrastezi superficialitatea oportunistului secular cu seriozitatea gânditorilor clasiciști. Dacă un ideolog WEIRD are undeva la 20-25% în comun cu eroii istoriei pe care îi invocă ceremonios, un gânditor clasicist contemporan e în totalitate de acord cu Aristotel, Boethius, Sf. Augustin, Tomas Aquino șamd.
La nivel popular, idealurile clasei WEIRD se manifestă prin ”regimul adevărului Boomer” – credința în democrația liberală ca formă de guvernare ideală în orice timp și în orice loc, întrucât asigură avansarea neîntreruptă a Drepturilor umane, ca mijloc de eliberare a Sinelui pre-social. Victoria aliaților în cel de-al doilea război mondial e văzută ca o inaugurare a legământului WEIRD, care trebuie dus până la marginile pământului. În toată această ecuație, fascismul și monarhia joacă rolul Satanei, o forță primordială a răului (înțeles ca regres) care rezidă în inconștientul fiecărui individ, amenințând să-l posede asemenea unui demon. Din mintea individului, demonul fascismului infectează întregi colectivități, asemenea unui virus extrem de contagios. Societatea trebuie, așadar, să dea dovadă de vigilență neîntreruptă pentru a identifica la timp aceste manifestări ale ur-fascismului irațional, oprindu-le la timp.
Detox
Amintiți-vă de unde am plecat – la nivel civilizațional, WEIRD reprezintă o anomalie statistică; ”cei mai puțin tipici, cei mai puțin reprezentativi oameni pe care îi poți studia pentru a face vreo generalizare asupra naturii umane”. Cu cât ne îndepărtăm de epicentrul propagandei seculare, cu atât avem ocazia să realizăm cât de ciudat le sună aceste idei celorlalți oameni de pe glob. Aceeași realizare e posibilă dacă ne supunem unui detox ideologic, evitând să citim autorii ultimelor două-trei secole și concentrându-ne asupra autorilor mai vechi din orice epocă, orice civilizație, orice gen literar – filozofie, metafizică, istorie, mitologie, teologie șamd. „Imaginează-ți că toată viața credeai că ai băut apă, dar era de fapt sirop de porumb, apoi cineva îți oferă un pahar cu apă. Gustul unei istorii revizioniste serioase este pur și simplu inconfundabil” – Moldbug.
Red pill, blue pill
Realizarea aceasta îi poate speria pe mulți, fiindcă îi pune în fața unei alegeri binare: propaganda neîntreruptă de pe toate canalele de informare – de la știri până la formele de divertisment online și offline – ne repetă în cor că societatea progresează, că nu am fost niciodată mai luminați și mai avansați, că binele învinge iar răul va fi eradicat. Implicația acestei credințe e că toate civilizațiile din istorie au fost literalmente niște monștri malefici; – inclusiv civilizația creștină europeană, sau cea post-creștină din ultimele 2 secole, a fost un monstru patriarhal până acum 5 minute, când s-a pogorât epifania supremă prin ultimul update de android. Este o credință reconfortantă, care multora li se potrivește ca o mânușă, tocmai pentru că apelează la poftele, fanteziile și indolența fiecăruia, pe care le proclamă drept virtuți. Este, totodată, extrem de improbabil să fie adevărată.
Alegerea alternativă implică realizarea că suntem sub influența unei hipnoze colective; că întreaga civilizație vestică s-a îndepărtat atât de mult de ceea ce orice altă națiune sau imperiu din istorie ar fi considerat adevăr sau bine civilizațional, încât toate sistemele politice și administrative actuale sunt construite pe fundații de nisip. Tot aparatul de sensemaking, consensul moral, industria de mental health, opțiunile spirituale la îndemână – sunt în cel mai bun caz niște simple iluzii, iar în cel mai rău caz – amăgiri ale egregorului. Întreaga gamă de opțiuni politice – de la stânga comunistă până la dreapta anarho-capitalistă (așa-numita fereastră Overton), face parte din aceeași amăgire WEIRD; rolul implicării în politică fiind similar unui spectacol de wrestling. Dacă în prezent această realizare e considerată radicală, pe măsură ce egregorul se întrupează, tot mai mulți vor fi forțați să o îmbrățișeze. La fel cum tripticul lui Hieronymus Bosch, ”grădina desfătărilor pământești” trece gradual de la scene ale bucuriei, prosperității și extazului material, la scene grotești ale torturii și al durerii perpetue, stăpânirea clasei WEIRD pare să progreseze rapid spre o formă de tiranie totală pe care erele trecute nu o puteau visa.
Autenticitate vs. abstracție
Scopul nostru momentan este să vedem lucrurile cât mai clar. Nu să ne organizăm politic (nici nu poate fi vorba de așa ceva), ci să realizăm că ne aflăm sub deplina influență ideologică a ”celor mai puțin tipici, celor mai puțin reprezentativi oameni pe care îi poți studia pentru a face vreo generalizare asupra naturii umane.” Nu susțin deocamdată că egregorul WEIRD ar fi diavolul sau antihristul. Au existat o mulțime de civilizații organice în istorie care ar fi trecut toate testele purității ale lui Julius Evola, dar care în același timp păreau controlate de entități demonice (aztecii, canaaniții). Nu susțin nici că ascensiunea egregorului reprezintă o simplă manifestare a declinului civilizațional. Deși ideologiile contemporane au multe în comun cu ideile Romei târzii sau ale elenismului în declin, pare că egregorul actual are ceva unic în încercarea lui de a ne deconecta de realitățile tangibile ale naturii umane, și a ne arunca cu totul în abstract și virtual. Este bine să ne amintim că omul nu este o mașinărie, că mintea noastră nu este un computer și nu ”procesează informații”; că ”social media” nu este totuna cu socializarea, ”virtual reality” nu e totuna cu realitatea și ”inteligența artificială” nu e totuna cu inteligența. Forma cea mai extremă a acestei încercări de a evada din realitate este ideea ”ascensiunii digitale” care pare să fie îmbrățișată de toți tocilarii din Sillicon Valley. Prin acceptarea fiecărui surogat nou al egregorului, pierdem câte puțin din ceea ce ne face oameni, iar șansele de a descoperi o conexiune cu transcendentul se diminuează până la inexistență.
Fizionomia e Chad, analiza e beta
Rostul acestui articol a fost acela de a picta în linii mari portretul egregorului WEIRD. Când devenim familiari cu o anumită fizionomie, implicăm emisfera dreaptă a creierului, prin urmare o putem recunoaște instantaneu, chiar de la distanță. Dacă, în schimb, cineva ne-ar cere să descriem în cuvinte fizionomia respectivă, dintr-odată lucrurile devin mult mai complicate, fiindcă trebuie să facem apel exclusiv la limbaj, care ține de emisfera stângă. Oricâte cuvinte am folosi în descrierea portretului robot, ceva ne va scăpa.
La fel stau lucrurile cu încercările de a identifica axiomele egregorului WEIRD. Acest demers ne forțează să privim tot mai în spate în istorie, în dorința de a identifica ”prima cauză”, primul filozof sau politician care a pus bazele întregului proces. De aici până la autismul teoriilor conspirației mai e doar un pas, fiindcă e în natura emisferei stângi să încerce să identifice o singură cauză, un singur grup etnic sau ideologic, și să interpreteze orice alt fapt ca ”efect” al cauzei primare. Dar tocmai această formă de autism e un atribut al egregorului. Toate curentele filozofice post-iluministe au încercat să izoleze un grup, un principiu, și să derive orice altceva din el. ”Voința-de-putere, primatul rațiunii, primatul observației empirice, zeitgeistul dialectic, lupta de clasă, emanciparea claselor oprimate, eliberarea sinelui autentic pre-social, discursul puterii, gena egoistă, gena dușmănoasă a lui Dutton” – toate astea sunt autisme radicale ale egregorului.
De remarcat că odată cu trecerea timpului, însăși percepția colectivă asupra condiției autiste e transformată; de la boală psihică, la ”condiție neuro-diversă“, cu plusuri și minusuri, încet-încet rămân doar plusurile; la fel cum ”tocilarii” sau LGBTQ au devenit eroii culturii populare, autiștii vor dobândi în viitorul apropiat o aură aproape supranaturală, de genii cu abilități nemaiîntâlnite.
În concluzie, nu vreau să îndemn pe nimeni la acest gen de radicalism. Excesul de autism ideologic nu e doar ”far right” sau ”far left”, ci mainstream. Întreaga societate e cuprinsă de tirania gândirii și a stilului de viață WEIRD, a unui grup atipic, care încearcă să ne transforme pe toți după chipul și asemănarea lui. A avea opinii centriste politic nu te salvează de isteria colectivă a post-modernității, nici de tendința egregorului de a te împinge în irealitate. Însă recunoașterea fizionomiei WEIRD și respingerea ei în totalitate reprezintă, fără îndoială, o formă de radicalism. E suficient să nu îți lași bebelușul de doi ani să butoneze la smart phone sau să devină captivul ecranelor și îți vei atrage eticheta de ”fanatic” sau „extremist”. Cea mai moderată formă de opoziție la ”lucrul curent” îți va atrage aceleași etichete. Nu ai votat Remain? Nu ai votat Hillary sau Baidan? Ai refuzat a treia doză de ser experimental? Vrei să fie pace în Ucraina și în Orientul Apropiat, în loc de război perpetuu? Probabil ești un terorist domestic și un fanatic radical. Toate acestea sunt încercări disperate ale egregorului de a-și menține ”feeding ground”; însă pe măsură ce materializarea lui tranziționează de la scene idilice de prosperitate economică, longevitate și sex consensual protejat, spre scene oribile de tortură fizică și suferință, abilitatea de a face noi adepți se va diminua până la dispariție. Știm că sterilitatea reprezintă una din caracteristicile esențiale WEIRD; imigrația în masă a populațiilor asiatice sau africane, dincolo de toate problemele pe care le ridică în societatea occidentală, reprezintă o diluare a ”celui mai puțin tipic, celui mai puțin reprezentativ” grup demografic din istorie. Când egregorul își va atinge ultimele zile și va apela la cele mai disperate forme de coerciție, nu vrei să fii sub influența lui, oricât de dureroasă ar fi ruperea.. [...]