Ultimele articole
decembrie 13, 2024Timp de aproape zece ani, cât am locuit în UK, am observat o discrepanță semnificativă între psihicul românesc și cel englez (folosesc ”psihic” în cel mai vag sens al termenului). Peste tot unde am văzut români, aceștia se înțelegeau bine cu italieni, irlandezi, polonezi, hispanici. Rareori formau prietenii cu colegii englezi. În multe cazuri observam chiar o anumită frustrare mutuală, în care interacțiunile nu corespundeau așteptărilor. După câteva încercări eșuate de a empatiza, fiecare grup se retrage în zona lui de confort și continuă să interacționeze strict profesional. Frustrarea se transforma adeseori în antipatie.
Această separare psihologică e mai adâncă decât pare; sistemele educaționale și modelele comportamentale diferite nu o pot explica în totalitate. În următoarele rânduri voi încerca să propun câteva ipoteze explicative, iar în final voi specula cu privire la telosul fiecărui grup etnic.
ETNOGENEZA
”Deschid cartea. Pagina întâi. Geneza, capitolul 1. Începutul. Cheia care pornește și repornește totul. Inclusiv viața nevrednicului rob al Domnului” – Tibi Ușeriu, 27 de pași.
Există, fără îndoială, o țesătură invizibilă care unește destinul popoarelor indo-europene, la fel cum există aspecte particulare care ne diferențiează. Asemenea fluxului și refluxului, fiecare grup etnic trece prin etape de izolare și diferențiere, urmate de etape de disipare și omogenizare.În ciuda acestei omogenizări, observăm două arhetipuri culturale distincte care au marcat psihicul colectiv al popoarelor europene:
a. Modelul indo-arian (nomad ecvestru)
Am asistat recent la o redescoperire și o romantizare a nomadului ecvestru. Toți influencerii dreptei niezscheene, Chad Pastoralist, Raw Egg Nationalist, Bronze Age Pervert, Survive the Jive și mișcările folkish germanice idealizează acest arhetip. Culturile nomazilor ecveștri erau aristocrații militare în continuă mișcare. Religia lor era o formă de șamanism similară Tengriismului; economia era pastorală iar calul domesticit juca un rol central în misterele sacre ale acestor popoare. Trecând peste explicațiile pur seculare antropologice, miturile, legendele și folclorul nomazilor ecveștri reprezintă ecouri ale unor mistere Marțiene. Cei familiarizați cu Steiner înțeleg la ce mă refer.
Popoarele influențate de aceste mistere tind să favorizeze acțiunea în defavoarea contemplației. Sunt atrase de imaginea berserkului cuprins de un extaz divin pe câmpul de luptă, sau acela al generalului roman care moare în luptă ca sacrificiu, devenind un avatar al zeului războiului. În Scandinavia precreștină exista obiceiul provocării la duel până la moarte; orice bărbat era forțat să accepte provocarea pentru a-și păstra onoarea și averea. Obiceiul a persistat în Europa occidentală până prin secolul 19. Tot din saga scandinave observăm un anumit pragmatism și ușor autism al nomadului ecvestru; o indiferență pentru spiritualitate și o lipsă de înțelegere a femininului.
b. Modelul celtic (”Unu de țară și de pământ/ Doi de mumă și de cuvânt”)
Al doilea arhetip european, la fel de rezilient, este acela al popoarelor celtice agrare. Înaintea hegemoniei greco-romane, continentul European a fost dominat de o cultură celtică extrem de omogenă. Regăsim aceleași artefacte din Spania până în Danemarca, din Irlanda pînă în Muntenia sau chiar Anatolia (Galatenii au fost un popor celtic). Aceeași metalurgie rafinată cu decorații florale, cercuri, spirale, triskele, au avut un impact direct în cultura dacică. Știm din istorie că spațiul Carpatic a fost scena mai multor migrații celtice; Bastarnii, Boii, Tracii, Ilirii; multe triburi geto-dacice erau celtice cultural (istoricii contemporani tind să vadă modelul celtic ca fiind în primul rând o cultură, nu un grup etnic).
Misterele Venusiene stau la baza acestui model. Reflectate în folclorul românesc, dar și cel francez, irlandez, galez, aceste mistere (FAIRY tales) au la bază înțelepciunea unor ”earth elementals” de multe ori feminine – zâne, fairies, pixies, pasărea măiastră. Elementalii masculini (zmei, troli, goblini, elfi, pitici) tind să fie neutri moral sau chiar detrimentali culturii.
Culturile influențate de acest mythos tind să fie preponderent agrare, loiale locului în care s-au născut. Amor fati și patriotismul țin de mituri ale suveranității. Dreptul voievodului de a guverna un teritoriu era conferit de o căsătorie simbolică a acestuia cu un genius loci feminin, cunoscut ca zeiță a suveranității (zâna zorilor, the Morrigan, the lady of the lake).
Ar fi greșit să asociem aceste culturi caricaturii neo-păgâne americane, care întâmplător coincide cu idealul feminist – acela al unor populații matriarhale pline de homosexualitate și domesticire. Celții, dacii, ilirii, au fost populații patriarhale conduse de caste războinice; de multe ori au migrat la rândul lor în căutare de pământuri noi, atacând populațiile locale. Boii au migrat în Panonia și au încercat să cucerească Dacia. Dacii unificați de Burebista au cucerit Boii și au prăduit în repetate rânduri imperiul roman.
Cele două modele europene au coexistat în permanență, s-au amalgamat constant (în primul rând prin creștinarea europenilor) dar cumva au reușit să rămână distincte în memoria colectivă a diferitor popoare. Germanicii au tins să favorizeze modelul indo-arian, pe când celții și valahii l-au preferat pe cel celtic.
Când ești pus în fața unei alegeri de importanță maximă, psihicul tău știe cui datorezi loialitate – lui Marte sau lui Venus. Englezul alege să își lase patria și să cucerească lumea nouă, indiferent de ideologia la care subscrie – imperialist, iluminist, puritan. Românul și irlandezul aleg să rămână în țara natală; iar dacă sunt forțați de foamete și represiune să o părăsească – vor privi în urmă nostalgic și își vor îneca amarul în doine de dor și jale.
Divergența dintre cele două modele culturale, în loc să fie estompată prin amalgamare și disipare, a fost puternic accentuată în modernitatea timpurie. Tsunami-ul de procese care au transformat popoarele europene vestice în națiuni moderne, imperii coloniale sau entități internaționaliste, au accentuat aspectele întunecate ale misterelor marțiene. După Steiner și Gigi Young, idealul marțian divorțat de cel venusian duce la societăți de tip cyborg sau la uzurparea ”stăpânului” de către ”emisar” în limbajul lui McGilchrist. Următoarele subtitluri nu fac decât să descrie un set de bio-tehnologii menite să altereze psihicul occidental și să-l alinieze logicii mașinii.
NIVELUL DE STRES
În mod clar, avem un nivel al stresului mult crescut față de englezi. Românul e mult mai dinamic și mai neliniștit. Simte că e insuficient, că trebuie să învețe limbi de circulație, să fie la curent cu evenimentele, să își demonstreze competența. Suferă de multe ori de sindromul impostorului. Stresul crescut îl face neîncrezător față de alți oameni.
Prin comparație, englezul pare sedat. Nu simte inferioritate față de nimeni, ci e perfect confortabil în propria piele. Poate chiar delăsător și îngălat (românii din UK îți vor vorbi ore în șir despre dezordinea din casele englezilor). Există workaholics în rândul englezilor, există și multă competență, mulți sunt carieriști prinși în politica internă a vreunei corporații, dar nu există acea nevoie de a compensa lipsa încrederii în sine prin profesionalism. Englezul se iubește pe sine. În moduri mai mult sau mai puțin sănătoase. Se comportă ca un porc când merge în concedii la Mediterană, dar e mereu conștient de propria valoare și importanță.Fiindcă românul tinde să nu se iubească pe sine, e foarte aspru cu privire la eșecurile lui și ale altora. Treaba asta se transmite inter-generațional. Dacă simți că de mic taică-tău nu era mulțumit indiferent ce făceai, o să dai mai departe programul mental al neîncrederii de sine. Majoritatea românilor simțim că nu suntem suficient de buni și avem în minte o voce care ne repetă asta insistent. Această nemulțumire lăuntrică venusiană e corelată cu un pesimism ancestral și un simț al tragismului existenței, care precede nu doar epoca modernă, ci probabil și creștinismul. În vest, spiritul creștin penitent pare să fi fuzionat cu un barbarism solar marțian încă de la regi precum Clovis sau Charlemagne. Cronicarii bizantini, din câte știu, erau oripilați de mândria acestor barbari franci.
LINIA HAJNAL
Separarea a fost apoi accentuată de modul în care sistemul manorial a transformat modul de viață în vest.
Manorialismul este important din două motive principale. În primul rând, sistemul se baza pe familii nucleare. În cadrul moșiei bipartite, țăranii sau iobagii lucrau propriile ferme (închiriate de la stăpânul moșiei) și plăteau chirie. Astfel, manorialismul occidental a promovat familiile nucleare, care erau mici, formate din două generații și uneori un bunic, încă din anii 800. Vedem aici un prim sâmbure al individualismului occidental.
În al doilea rând, manorialismul a permis aplicarea legilor ecleziastice și seculare împotriva căsătoriilor între veri. Moșia combina autoritatea civilă și religioasă, iar cei care doreau să avanseze aveau obligația să respecte regulile bisericii (mai mult legalism). Populațiile din Europa periferică, care nu au cunoscut manorialismul, nu au fost expuse aceleași presiuni pentru familii nucleare. La est de linia Hajnal, pământurile erau de regulă deținute de comuna satului, iar aceasta a încurajat menținerea familiilor extinse, cu aspectele lor pozitive (loialitate, respect față de bătrâni) și negative (nepotism, corupție de familie).
ȘTiinȚA, CaNDeLĂ ÎN ÎnTuNeRiC
Scolasticismul catolic, cu accentul pus pe vizual în defavoarea auditivului (McLuhan), a fost urmat de criza nominalistă, inventarea tiparniței și reforma protestantă (sec. 16). Toate acestea au continuat să mute psihicul occidental într-o sferă în care individul încerca tot mai serios să își controleze mediul înconjurător pentru a face predicții și pentru a-și atinge scopurile temporale. Revoluția științifică (sec. 17), iluminismul (sec. 18), revoluția industrială (sec. 18-19) cea medicală (19-20) și sexuală (1950) au reprezentat continuarea accelerată a acestui proces care a dus la formarea tipului de personalitate WEIRD despre care am discutat pe larg.
În tot acest timp, românul a avut parte de mult mai puține perturbări, continuând în mare parte stilul de viață agrar și pastoral ancestral. Metafizica ortodoxă a fuzionat în moduri interesante cu cea organic populară, în care mituri pre-creștine au metamorfozat. Schimbările industrializării, tsunami-ul de mutații spiteful detrmentale (Dutton & Woodley) care în Vest începuse de secole bune, la noi abia își făcea simțită prezența la începutul secolului trecut.
NU E STRES, MAN
În esență, diferența dintre noi și ei ține de un set de bio-tehnologii care au dresat omul vestic să se comporte într-un anumit fel, în timp ce noi am fost multă vreme feriți de această selecție.Dacă pe termen scurt aceste tehnologii au conferit un avantaj civilizațional net, pe termen lung efectul lor e autismul și un nivel de atomizare greu de imaginat. Unchiul Ted discuta în manifestul lui despre modul în care industrializarea crește nivelul de stres și anxietate în rândul populației.
”Să presupunem că descoperim un tratament biologic care, fără efecte secundare nedorite, va reduce semnificativ stresul mental de care suferă atât de mulți oameni din societatea noastră. Dacă un număr mare de oameni decid să se supună unui tratament, atunci nivel general stresul în societate va scădea, astfel încât va fi posibil ca sistemul să crească influențele producătoare de stres. Într-adevăr, ceva asemănător cu asta se întâmplă deja cu industria divertismentului”.
Cu fiecare bio-tehnologie nouă, vesticul devine mai bine ajustat unei societăți moderne, în același timp mai pierzând puțin din propria umanitate. Dacă Dutton și Woodley au dreptate, mutațiile spiteful asociate stilului de viață WEIRD au ca efect eliminarea unor instincte producătoare de stres. Cu cât un individ e mai aproape de idealul modern, cu atât va fi mai sedat, mai puțin grabnic să ”judece” un comportament, mai predispus spre autism și secularism, mai separat de orice forme de loialitate față de vreo familie, vreun loc geografic, vreun ethos particular.
Românul, pe de altă parte, are toate instinctele vii. Aceste instincte includ o ușoară preferință pentru endogamie, simțul răspunderii față de ai tăi și un simț al purității / sanctității care-l face să privească dezgustat anumite practici dezinhibate din Occident. Instinctele în sine nu sunt bune sau rele, deși propaganda WEIRD se va grăbi să le catalogheze ca ”înapoiate”, extremiste și incompatibile cu civilizația.
CÂND MARTE DEVINE BIDEN-HARRIS
Am afirmat că germanicii au fost dominați istoric de modelul indo-arian care ar avea la bază ecourile unor mistere marțiene. Dacă astfel stau lucrurile, cum explicăm turnura feministă a acestor popoare din ultimul secol? În această chestiune, atât propaganda stângistă occidentală, precum și reacția dreptei nietzscheene tind să obscurizeze lucrurile.
Realitatea este că feminismul și feminitatea sunt lucruri total diferite. Idealurile feministe, LGBTQ, ecologiste – deși se promovează ca fiind matriarhale, sunt o manifestare nouă a aceluiași ideal marțian. După cum secularismul, existențialismul, revoluția franceză au reprezentat negații ale creștinismului, dar s-au dezvoltat în cadrul european creștin sub forma unor ”erezii”, la fel și feminismele, mișcările de rewilding și decolonizare sunt un nou egregor al aceluiași spirit marțian; un travestit care speră că după 5000 de tratamente hormonale și mutilări genitale se va transsubstanția în femeie.
În absența unei inițieri venusiene reale, psihicul englez e constant în căutarea jumătății lipsă; iar cum propriile bio-tehnologii au creat o ”sală a oglinzilor” în care totul e auto-referențial (mass produced, fake and gay), întâlnirea cu Venus a devenit aproape imposibilă. Era natural, deci, ca spiritul marțian puternic dezechilibrat să ducă la o formă de enantiodromia, în care bărbatul pare disperat să devină femeie. Deși stângismele secolului 20 au fost în mare măsură impuse de elite asupra unor populații reticente (Vestul înclude și popoare influențate de modelul celtic), oricine a trăit în Anglia sau Scandinavia știe că un segment uriaș al populației respective (40-50%) a primit dildo-ul roz cu cea mai mare satisfacție.
Mentalul colectiv englez se comportă azi asemenea unei adolescente rebele care își urăște cu patimă tatăl. Amintirea epocii puritane și a celei victoriene, a stoicismului bărbaților de stat englezi (idealul ”stiff upper lip”), al disciplinei severe de la școlile internat îi fac pe englezi să își încleșteze dinții și să-și blesteme tatăl cu patimă. Adolescenta rebelă se prostituează ostentativ, își permite toate excesele imaginabile, însă face asta ca o formă de activism politic. ”Do you see me daddy? Watch and weep!” ”Ultimul om” Nietzschean a devenit o realitate comună în Anglia contemporană. Englezul pacificat care a abandonat marile narațiuni, care nu vrea să construiască o civilizație, ci să dărâme injustiția – simte instinctiv că e ceva profund disfuncțional cu el; dar în același timp sedativele tehnologice care l-au domesticit i-au eliminat posibilitatea de a-și diagnostica propria condiție. Tot ce e greșit cu el asociază instinctiv cu tatăl abuziv cu care nu vrea să aibă nimic de a face (Jungian shadow). Pe de o parte se convinge că fully-automated-luxury-communism îl va conduce la o stare de inocență primitivistă, pe de alta se simte vinovat față de popoarele din lumea a 3-a, cărora vrea să le plătească ”reparații”. Încearcă sincer să idealizeze triburile primitive, dar în fapt tot ce face e să își exporte plaga marțiană și mai abitir în toate colțurile lumii.
CÂND NEGRU-VODĂ DEVINE CĂLIN GEORGESCU
Românii continuă să fie dominați de spiritul venusian. În loc să încerce să își construiască imperii politice sau economice în lumea nouă, majoritatea par să își concentreze energiile în pământul ancestral. Fie că muncim acasă sau în străinătate, fie că ”vrem o țară ca afară” sau ”România suverană”, suntem asemenea mezinului din basmul ”Pasărea măiastră” – simțim că trebuie să terminăm de construit o mânăstire care se tot prăbușește, iar pentru a reuși avem nevoie să găsim pasărea fermecată.
WIKI: “În fauna mitologică românească, Pasărea Măiastră este considerată regina păsărilor, mesagera zânelor . Frumusețea ei unică și lumina celestă pe care o răspândește încântând doar privirea celor cu adevărat privilegiați. Despre cântecul ei, care nu răsună decât în singurătate, se spune că ar întineri orice ascultător. Aparține Tărâmului Celălalt, trăind izolat și neexpunându-și splendidul penaj multicolor decât foarte rar. Pasărea Phoenix, despre a cărei frumusețe unică se vorbește din Europa până în Orientul Mijlociu și în America, este un echivalent al Păsării Măiastre. Pentru creștini, Pasărea Phoenix este o pasăre sacră, fiind asociată Arhanghelului Mihail.”
Fiindcă mentalul colectiv românesc pare să fi fost inițiat în misterele venusiene, ne lipsește știința cuceririi și aceea a guvernării. Fiind mereu administrați de imperii străine (uneori confortabil, vezi ”anul curent”), ne-a fost imposibil să ne dezvoltăm această abilitate. Simțim că vocația noastră e în viitor. Că întreaga povară a vieții depinde de o operă pe care încă nu am dat-o omenirii.
Avem o reverență pentru zâne, Sfânta Duminecă și Maica Domnului, dar în comparație cu Anglia, avem un psihic preponderent masculin (enantiodromia de sens contrar, Venus care compensează). Prin asta nu înțeleg nici kebabul musulman cu harem de cadâne, nici germanicul cuceritor neatașat de vreo femeie, ci bărbatul timid, ușor beta, care încearcă să fie monogam și să treacă neobservat de căpeteniile imperiilor.
Încercăm să ne facem un rost, să strângem ca să ieșim din sărăcie, dar ne ținem departe de marile curente istorice și nu vrem să fim early adopters. Băieții români și fetele românce care merg la studii sau la muncă nu caută să se emancipeze, nu sunt interesați de activism, ci vor profesii bine plătite care să le permită întreținerea unei familii nucleare. Când reușim să obținem o anumită independență financiară, gândurile noastre se îndreaptă spre binele țării; cum să facem să terminăm de construit mânăstirea?! Cum să transformăm negativitatea și lipsa încrederii în ai noștri în pozitivitate și prosperitate? Un loc stabil în care să îți crești copiii, să nu mai fie nevoie să muncești pe afară.
Șocuri electrice asigurate
Această atitudine a românului e paratrăsnet pentru englez. Felul nostru de a fi e o judecată față de el. Faptul că avem un nivel mai ridicat al stresului îi amintește instinctiv de mutațiile genetice și culturale care l-au anesteziat pentru a trăi fericit și împăcat în globohomo. Faptul că ne străduim să construim ceva durabil îi amintește că el însuși nu încearcă decât să dărâme ca maniacul. Faptul că vrem să învățăm lecția suveranității și a auto-guvernării (la toate nivelele, de la individual la statal) îi contrazice idealul unei lumi post-patriotice și post-naționale. Faptul că suntem speriați de forța feminină haotică dezlănțuită, pe care el o venerează, îi amintește că viitorul glorios al people-kind pentru noi este kali yuga. Cel mai semnificativ, englezul vede în român echivalentul strămoșilor lui de acum 300-400 de ani; și nimic nu este mai terifiant pentru adolescenta rebelă care și-a ucis tatăl tiranic, decât să îl vadă reanimat, stând în fața ei, nu atât de tiranic dar capabil să îi răspundă la acuzații.
La rândul nostru, englezii ni se par antipatici datorită temerii și incertitudinii pe care o avem cu privire la forța feminină dezlănțuită. Suntem SIMPS pentru Occident. Încercăm să-i înțelegem, să-i copiem, să-i ”ajungem din urmă”. Și cu toate astea, acceptarea deplină pe care ne-o promit prin Mass Media și ONG-uri întârzie să apară.
Suntem asemenea iubiților madamei Bovary care aveau un crush dar și mult dispreț pentru doamna necredincioasă. Simțeau că aventurile cu ea erau o greșeală, dar nu îndrăzneau să i se opună atunci când le cerea bani să iasă din datorii. Orice rezistență față de cerințele ei li se topeau instantaneu când doamna îi privea aprig, dar fără pic de emoție. Chiar și când realizau că madama nu îi iubea absolut deloc și doar căuta să-i exploateze financiar, chiar și când le cerea să comită crime pentru a obține bani pentru ea, erau complet terifiați să o refuze; ochii ei aprigi îi paralizau și cădeau rapid de acord.
Cam așa arată relația românilor cu Occidentul; simțim că avem de-a face cu Machina, dar ne e imposibil să îi rezistăm. Simțim că această entitate colectivă isterică nu e Venus, ci un travestit cu o tonă de machiaj și operații estetice, dar fiindcă încă ne temem de haosul feminin, cedăm pentru a avea pace; continuăm să ne investim energiile în profesii autiste și în divertisment occidental imbecilizant.
Basmul ”pasărea măiastră” pare să încapsuleze esența drumului inițiatic pe care trebuie să îl parcurgem individual și ca nație, în timp ce saxonii trebe sa o lase mai ușor cu Ahriman. Deși drumurile celor două modele de civilizații vor continua să se intersecteze, destinațiile diferă substanțial; probabil vom continua să coexistăm evitându-ne, asemenea celor doi șerpi din caduceul lui Hermes. [...]
februarie 6, 2024Încep prin a spune că dacă acceptați existența unei minime ordini în societate, univers, în felul în care trăim unii cu alții, ordine care trebuie respectată, sunteți “de dreapta”. Nici măcar nu e nevoie să fiți religioși, să credeți că există o ierarhie divină, că există în vârful ei Dumnezeu, că într-o măsură fiecare avem un loc în această ierarhie, dacă sunteți fani ai ordinii, sunteți pe undeva pe la dreapta. Că vă place, că nu, că vă repugnă eticheta de extremiști sau înapoiați, de pierzători ai istoriei, sunteți de dreapta.
Un punct vulnerabil al dreptei este însă lipsa conștientizării a ceea ce se întâmplă până e prea târziu. Reacția întârziată și bruscă la evenimente transformatoare pare să fie elementul ei definitoriu. Dreapta de astăzi nu există politic, există doar sub formă de spasme de reacție la izbiturile suferite de societate sub conducerea mult peste viteza admisă de către stânga. Guvernul sau politicienii decid să aducă sute de mii de imigranți necalificați și neintegrabili în societate? Hey, nu prea pare ok, poate ar trebui să facem ceva. Politicienii decid că drepturile lgbt sunt de o prioritate majoră deși țara se năruie efectiv pe ei? Dreapta începe să se autosesizeze că ceva e în neregula. Cu alte cuvinte dreapta reacționează pompieristic, de multe ori prea târziu pentru a mai putea organiza vreo opoziție coerentă la schimbări. România nu face excepție de la această regulă. Dreapta sesizează în sfârșit că drumul frumos asfaltat duce la prăpastie așa că se concentrează rapid pe tema din vârful icebergului de schimbări, transgenderismul din State, woke-ismul, căsătoria gay în România, suveranismul, etc. Dintr-o dată, în societate apare o reacție de opoziție la noile schimbări care-i face pe reacționari să arate că niște extremiști turbați, isterizați, apăruți de nicăieri de parcă acum s-au trezit.
“Dar de ce nu vreți imigranți, avem nevoie de muncitori calificați, românii noștri au plecat peste hotare, ne trebuie forță de muncă!”.
“Nu vreau străini în tara mea, nu vreau să-mi fie frică de criminali sau violatori pe stradă, să se duca dracului de unde au venit”.
“Dar de ce trebuie să fiți rasist și să generalizați? Mulți sunt în aceeași poziție ca conaționalii noștri acum 20 de ani”
Afarăăăă, huăăă
Dacă e să luați ceva din dialogul de mai sus e că unii sunt condamnați la poziția perpetuă de reacție isterică la schimbări, de oameni frustrați și fără putere iar ceilalți sunt autoritatea moralizatoare, vocea rațiunii discursului public care îi face pe primii să arate ca niște tâmpiți(vezi poza).
Un alt aspect al energiei reacționar populiste e că poate fi ușor cooptată și neutralizată. Lideri populiști sunt rapid creați în laborator sau recrutați de sistem asigurându-se astfel perpetuarea lui. O alta este progresul pe sistemul 2 pași înainte 1 înapoi. Există destulă opoziție contra ideii de gen, transgenderism, să zicem? Sistemul recunoaște “victoria” dreptei într-un final, renunță la ideea că bărbații pot fi femei momentan dar rămâne restul pachetului de schimbări societale: drepturi lgbt, căsătoria și adopția gay, diversitate, feminism, etc. De exemplu România este într-un amplu proces de transformare. România nu are încă legiferată căsătoria gay pentru că “publicul nu este încă pregătit” adică în traducere liberă, babacii tradiționaliști sunt în viață, n-au fost înlocuiți încă de generația tânără îndoctrinată pe reddit sau de facultăți ca snspa. Dar de îndată ce există un nucleu serios care să accepte aceste schimbări, politicienii se grăbesc să le aplice la îndemnul ong-urilor de minorități și drepturi. Nici nu e nevoie să existe majoritate absolută în societate, pac 2 pași înainte.
Realitatea e că nu poți să dai “Undo” la ani de zile de terraformare socială și miliarde investite în propagandă doar cu un vot. Trebuie o implicare mai mare de atât. Implicare de care orice om onest fuge ca de dracul. Pentru că ar trebui “să se murdărească”, să intre în politică sau să devină persoană publică. Și neimplicarea e o greșeală enormă.
În rândurile dreptei orice scenariu de schimbare e radical, abundă fantezii în care lideri militari, “strongmen”, iau puterea, dau lovituri de stat, declară legea marțială și cu o semnătură de condei dau înapoi ani de degenerare societala. Fantezii. Există însă un nivel politic accesibil și pentru dreapta, instituțiile locale, primăriile, implicarea în viața comunității. Apoi există posibilitatea activismului, al lobby-ului pentru diferite reforme. Există posibilitatea reunirii unor oameni de dreapta profesioniști sub același ong sau instituție care prin prezența și activitatea publică să aducă în discuție noi idei despre cum se poate guverna mai bine, cum se pot construi orașe mai frumoase, locuințe mai bune, cum se poate reduce consumul și poluarea în mod practic, șamd. Adică lucruri benigne politic dar care ne afectează pe toți și care ne-ar îmbunătăți viața tuturor dacă ar fi acceptate și mai ales ar ajuta dreapta la modul general. Genul de activism ce poate fi văzut din păcate doar în zona progresistă. Amintesc aici Asociația Salvați Bucureștiul a lui Nicușor Dan care l-a propulsat într-un final spre primărie sau alte asemenea inițiative. Genul ăsta de organizări civice sunt la îndemâna dreptei și a oamenilor de bine însă pare că toți vor să se lupte direct cu boss-ul cel mare de la finalul jocului, lgbtismul, imigrantii, america, EU, sau care or mai fi. Ca să dau câteva exemple de reforme: reforma modului în care se face succesiunea proprietăților la moștenire(încurajarea succesiunii către un singur moștenitor evitând astfel inevitabilele certuri dintre frați și încărcarea sistemului judiciar în mod inutil cu dosare civile). Sau, reformarea primăriilor și administrațiilor locale(desființarea primăriilor mici și reorganizarea în primării cu număr mai mare de locuitori reducând astfel birocrația, numărul de lucrători la stat și dând posibilitatea acestor primării să acceseze un buget mai mare din taxe cu care să poată să facă un drum, o investiție, etc). Lista e mare și se pot adăuga multe inițiative.
Dreapta chiar nu cred că-și permite atitudinea asta defetistă, “țara asta e plină de vânduți/corupți/leneși, nu poți face nimic, plec în afară că acolo au sistem medical bun, nu-și bat joc de mine, nu e corupție…” Atitudinea asta useristă de “țara asta nu mă merită” nu prea mai ține. Că treburile încep să nu mai fie roz nici prin vest și te vei trezi că nu prea mai ai unde să fugi de responsabilitate. E ușor să vii ca o panseluță într-o societate funcțională, de-a gata, e mai greu să pui umărul să o ridici de la zero.
Relax
Acum, de ce am pus titlul “Dreapta tip Andi Moisecu”? Pentru cine nu știe, Andi Moisescu e o personalitate din industria de marketing și media românească, lumea publicitarilor. O industrie care e vârful de lance al progresismului românesc, pe aici activează Zoso sau Silviu Faiăr de exemplu. Andi Moisescu reușește de 20 de ani să fie relevant, are un podcast, emisiune la tv. De ce e important Andi Moisescu pentru discuția noastră despre dreapta? Pentru că Andi Moisescu mai are de asemeni și o soție, pe Olivia Steer. O altă personalitate publică dar deosebit de controversată. Olivia Steer a susținut și susține că vaccinurile pot cauza autism sau diferite conspirații de genul Chem Trails. Nu odată s-au lansat apeluri la boicot asupra lui Andi Moisescu datorită opiniilor nevestei. Continuă să își ia înjurături pe internet din cauza ei și astăzi. Cu toate astea Andi a rămas relaxat și self-aware fără a deveni el însuși controversat și a reușit să se mențină, să aibă în continuare invitați, ceea ce pentru o industrie progresistă e enorm. Are și o personalitate relaxată, chill, e genul cu care poți să stai la o bere și mai ales e profesionist: adică știe să separe opiniile personale de ceea ce i-ar putea afecta cariera, direcția, pentru că da, probabil Andi acceptă într-o măsură ideile soției că altfel nu ar fi împreună.
Orice mișcare civică sau politică de dreapta se va lovi mai devreme sau mai târziu de inevitabilele întrebări menite să o pună în genunchi în fata stângii: nu cumva sunteți extremiști, fani ai omului cu mustață? Nu cumva vreți aduceți înapoi un regim fascist? Nu cumva sunteți anti s*miți ? Ia dovediți că nu e așa că să vă credem. Umiliți-vă ritualic. Există o singură ieșire din această capcană și asta e îmbrățișarea energiei tip Andi Moisescu, relaxat, chill, câinii latră ursul merge, concentrat pe bătăliile mici fără să provoace inutil, fără să confrunți direct ochiul lui Sauron. Și chiar există spațiu de manevră în zona asta. Dreapta poate oferi soluții realiste la problemele actuale. Avem nevoie de muncitori datorită problemei demografice? Ok, hai să susținem natalitatea cu politici de protecție a familiei, nu trebuie să exploatăm străini din lumea a 3-a care să ne livreze pachete, e imoral. Iar oamenii ăia daca rămân, nu ajung cetățeni model plătitori de taxe ci indivizi frustrați la rândul lor care urăsc țara asta pentru că i-a rupt de familie și i-a exploatat.
Putem să înlocuim proiecte aberante de carbon net zero cu proiecte ecologice – verzi reale, reducerea poluării, reîmpădurire, mai multe zone verzi în orașe, nu trebuie să electrificăm aberant toată industria și să punem eoliene și solare pe orice deal. Nu trebuie să construim mega orașe, putem să creăm locuri de munca echilibrat și-n zone rurale să se dezvolte și ele, etc.
Stânga și tehnocrația nu au monopol pe subiectele astea. Și mai ales, astfel de subiecte tratate frumos fac stânga să arate ca extremiștii isterici:“De ce nu vrei ca românii să facă mai mulți copii? Am rezolva în timp criza forței de muncă, ar avea cine să-ți plătească pensia…”.“Da, dar suprapopulare, suntem și-așa prea mulți pe planetă, mai bine să aducem străini!”
“Deci preferi să facă ăia din lumea a treia copii dar noi nu, să vină ăia să-ți muncească și eventual să fim înlocuiți de ei, nu?”
Nu-i așa că dintr-o data rolurile s-au inversat și că psihopatii sunt cei de stânga? Dreapta devine elementul stabil, rațional și stânga își dă arama pe față.
Dacă e să fie o concluzie, e aceea că e nevoie de oameni de dreapta care își știu meseria și pot să ofere o soluție pe domeniul lor, arhitecți, medici, drumari, zugravi, antreprenori, etc. Dacă reușești să aduni astfel de oameni poți să oferi soluții viabile de guvernare, de reforme. Iar dacă ai soluții și ceva popularitate poți să pui presiune pe spațiul politic pentru schimbare, nici măcar nu e nevoie să fii membru de partid. Simpla existență a unei organizații/grup de oameni mai capabili care știu cum merge sistemul, birocrația, treaba și poate deveni oricând o organizație politică deplină e de ajuns. Combinat cu o energie de tip Andi Moisescu în care iți vezi de micul proiect, poți să obții schimbări mai mici, dar reale. Ce e mai ușor și la îndemână? Să iei puterea și să institui reforme din postura de conducător absolut sau să încerci mici schimbări la tine în oraș/comună alături de alți oameni de bine? Nișa de “pompieri” populiști de dreapta e oricum ocupată, nu că nu ar avea și ei rolul lor în ecosistem.
Nu uitați, menirea dreptei e să construiască și să ridice, nu doar să mențină orbește, să conserve. [...]
noiembrie 22, 2023”Trăim într-o epocă a demagogiei.” Orice om educat va fi de acord cu această afirmație, ba chiar se va grăbi să echivaleze demagogia cu ”populismul, trumpismul, retorica urii de extremă dreapta”. În următoarele rânduri îi vom surprinde din nou pe bien pensiști, aruncând o privire la un discurs inaugural al guvernatorului statului Illinois, J. B. Pritzker, la universitatea Northwestern. Discursul din 2023, de o demagogie greu de egalat, a devenit viral pe mai multe rețele de social media, fiind aplaudat tocmai de genul de persoane care văd peste tot populism și discursul urii.
.
Discursul lui Pritzker
Politicianul și afaceristul J. B. Pritzker își începe cuvântarea cu un citat din sitcomul ”The Office”, menit să îi atragă instantaneu simpatia publicului:
”Ori de câte ori sunt pe cale să fac ceva, mă întreb: ”un idiot ar face asta?” iar dacă răspunsul e afirmativ, nu îl fac” – Dwight Schrute.Eficiența acestei informații incredibil de utile depinde de capacitatea ta de a identifica adevăratul idiot. Aș fi vrut să existe un mod simplu de a identifica idioții, dar în mod contraintuitiv, anumiți idioți sunt foarte deștepți. Te pot uimi prin cuvintele lor și te pot induce în eroare. Pot fi promovați înaintea ta la locul de muncă. Pot ajunge chiar președinți de stat.
După ce le-a demonstrat studenților că e la curent cu referințele culturii pop, guvernatorul invocă o categorie vagă a ”idioților”, identificabilă inițial prin trei caracteristici: 1) idioții sunt mereu alții. 2) idioții sunt toți oamenii care m-au deranjat în vreun fel, de la colegii care m-au făcut să mă simt inferior, până la cei care au primit promoții înaintea mea. 3) idioții sunt ținte previzibile ale ridicolului clasei educate. Referința la Trump a generat o rundă entuziastă de aplauze. Pritzker gâdilă, astfel, orgoliul studenților și stabilește dintr-un foc distincția prieten-dușman, el însuși poziționându-se de partea prietenilor, deși, cum vom vedea mai jos, cariera lui poate fi interpretată într-o lumină total diferită.
Dacă vreți să aveți succes în lumea asta, e nevoie să vă dezvoltați propriul sistem de detectare a idioților. Al meu este următorul: (sigur, întotdeauna sunt suspicios față de oamenii care nu au văzut niciodată filmele Star Wars originale; sunt chiar mai precaut față de oamenii cărora le-au plăcut mai mult prequel-urile și sequel-urile, dar admit că acesta nu este un detector de încredere al idioților). Nu. Cel mai bun mod de a identifica un idiot: găsește persoana care dă dovadă de cruzime. Lăsați-mă să explic.
Dacă introducerea nu a înmuiat instantaneu inimile tuturor absolvenților prezenți la discurs, referința la Star Wars apelează la solidaritatea tocilarilor, pentru care dimensiunile arhetipale ale serialului și îmbinarea lor cu mitul liberal democrat reprezintă o adevărată saga religioasă. Desigur, mențiunea filmului precum și ridiculizarea remake-urilor proaste nu avansează cu nimic înțelegerea subiectului ”idioțeniei”, însă odată ce publicul a fost sensibilizat, guvernatorul pivotează spre următorul subiect al discursului: cruzimea. Cu toții știm că e rău să dai dovadă de cruzime. Noi nu suntem niciodată cruzi, doar adversarii noștri politici și oricine se întâmplă să fie promovat la locul de muncă înaintea noastră.
Când vedem pe cineva care nu arată la fel ca noi, sau care nu sună ca noi, nu acționează sau nu iubește sau nu trăiește ca noi, primul gând care îi trece prin creier aproape oricui este ancorat fie în frică, fie în judecată, fie în ambele. Asta e evoluția. Am supraviețuit ca specie fiind suspicioși față de lucrurile care nu ne sunt familiare. Pentru a fi blând (eng. ”kind”), e necesar să dezactivăm acel instinct animalic și să ne forțăm creierul să urmeze o cale diferită. Empatia și compasiunea sunt stări evoluate. Ele necesită abilitatea mentală de a ne depăși cele mai primitive porniri.
În acest punct, demagogul pivotează previzibil spre demonizarea adversarilor politici. Conservatorii, libertarienii de orice factură, deplorabilii din statele roșii care vor permis de armă și creștinism în școli – toți aceștia sunt portretizați drept primitivi și nesofisticați. Dacă ne amintim teoria lui Jonathan Haidt, busola morală a conservatorilor include atât intuiții individualiste (principiul non-agresiunii, dreptatea socială, libertatea de constrângeri), cât și intuiții comunitare (loialitatea față de grup, respectul față de autoritate, puritate/sanctitate). Pe de altă parte, busola liberalilor include doar intuițiile individualiste. Cele comunitare (eng. binding) nu sunt doar ignorate, ci negate din start ca forme de intoleranță sau bigotism. Loialitatea, în toate manifestările ei – ca și credință fermă în Dumnezeu, fidelitate conjugală, responsabilitate față de familia extinsă, parohie, grup etnic sau națiune – este denigrată și ridiculizată de liberali ca un simplu tratament preferențial al unora în defavoarea altora. Respectul față de autoritatea Scripturii, a Tradiției, a propriei culturi, a fondatorilor civilizației, a tatălui ca preot al familiei, a părinților ca educatori ai propriilor copii – este la fel denigrat și ridiculizat ca o formă de opresiune. Cât despre idealurile purității morale, acestea sunt etichetate instantaneu ca ”mumbo-jumbo menit să suprime sexualitatea femeii și să justifice homofobia” (Haidt).
Liberalii americani își concentrează criticile asupra evanghelicilor din statele republicane, deși trebuie reținut că esența revoltei lor constă în respingerea intuițiilor morale comunitare ca atare, indiferent de forma pe care acestea o pot lua. Retorica guvernatorului supraponderal trebuie înțeleasă astfel; pentru el, intuițiile comunitare sunt simple atavisme ale evoluției, elemente ale creierului reptilian sau ceva de genul; pentru el conservatorii sunt, în esență, maimuțe idioate guvernate de instincte primare, incapabili și nedoritori de a le depăși.
Firește, cei care sunt cât de cât familiari cu teoria evoluției, precum și teoria fundațiilor morale, știu că nu există nicio dovadă că loialitatea, respectul și sanctitatea ar avea de-a face cu creierul reptilian, sau că ar fi mai ”involuate” decât intuiții individualiste precum tolerarea diferențelor sau simțul dreptății sociale. Teoria evoluției darwiniene respinge categoric noțiunea că istoria speciilor ar fi o formă de progres calitativ sau de la simplu la complex; cei mai adaptați pentru supraviețuire sunt, de multe ori, mai puțin sofisticați decât competitorii lor, având simpla șansă de a se fi aliniat (printr-un dat biologic, nu o decizie conștientă) unor schimbări imprevizibile de mediu.
Au existat tentative de a aplica teoria evoluției la nivelul psihologiei umane (sociobiologia), dar concluziile acestui exercițiu au mers în direcții contrare sensibilităților liberale, ajungând în sferele eugeniei, ale diferențelor inter-rasiale de inteligență, ba chiar în favorizarea intuițiilor morale comunitare în fața celor individualiste. Conform lui Dutton și Woodley, moralitatea conservatoare încurajează selecția naturală la nivel de grup, în timp ce moralitatea liberală duce pe termen lung la colaps civilizațional. Concluziile lui Haidt merg în aceeași direcție, arătând cum conservatorii au o busolă etică mai echilibrată și mai complexă decât liberalii, care nici măcar nu pot empatiza cu adversarii lor suficient cât să le înțeleagă punctul de vedere. Discursul lui Pritzker reprezintă un exemplu perfect al lipsei de imaginație și al inabilității minții liberale de a înțelege că nu toți oamenii au aceeași matrice morală, iar acesta nu e un lucru rău.
S-ar putea să vă surprindă ce vă spun, fiindcă în ultimii ani, societatea noastră a transformat cruzimea într-o armă, crezând că prin asta pune la cale vreun plan ingenios. Cruzimea e văzută de unii asemenea unui buzdugan, util pentru acumularea puterii. Empatia și blândețea sunt considerate dovezi de slăbiciune. Mulți oameni importanți îi privesc pe indivizii vulnerabili din societate ca simple trepte pe care pot călca pentru a ajunge la vârf. Sunt aici să vă spun că atunci când traiectoria unora este presărată cu acte de cruzime, aceia au picat primul test al unei societăți avansate. Ei nu și-au forțat niciodată creierul animal să evolueze dincolo de primul lui instinct. Nu și-au creat noi căi mentale pentru a-și depăși primele temeri instinctuale. De aceea, gândirea și abilitatea lor de a rezolva probleme va fi lipsită de imaginația și creativitatea pe care oamenii cei mai blânzi o au din plin. În lunga mea carieră politică și în mediul de afaceri, am identificat un adevăr universal: cea mai blândă persoană dintr-o cameră e adesea cea mai deșteaptă.
Finalul discursului este la fel de previzibil, reiterând aceleași idei pseudo-științifice cu privire la așa-zisa inferioritate evolutivă a conservatorilor. Virtuțile credinței, speranței, milei, precum și restul virtuților capitale promovate de predecesorii noștri timp de milenii (castitate, cumpătare, caritate, sârguință, răbdare, bunătate și smerenie) în toată manifestarea lor organică de la sacramentele creștine, la forme de artă cultă, până la folclor – sunt etichetate de Pritzker ca manifestări ale primitivismului simian. În locul lor este întronată selectiv și arbitrar virtutea blândeții. ”Be kind, mate, just don’t be an idiot!”
.
Abstractizarea ca formă de agresiune
”Acest gen de discurs poate fi aplaudat doar într-o societate parazitară post-creștină, depinzând în totalitate de rămășițele eticii predecesorilor, fără abilitatea sau cunoștințele necesare pentru a trăi cu adevărat acea etică. Reducerea moravurilor la sentimentalism marchează cea mai mare corupție a vieții noastre interioare, poate din întreaga istorie” – S. Morello, referitor la discursul lui Pritzker
C. S. Lewis identifica la rândul lui această simplificare arbitrară a ideologiilor moderne, în cartea ”Desființarea omului”:
”Tao”, pe care alții l-ar putea numi Drept natural sau morală tradițională sau Primele principii ale rațiunii practice sau Primele platitudini, nu este unul dintre o serie de posibile sisteme de valoare. Este singura sursă a tuturor judecăților de valoare. Dacă este respins, toată valoarea este respinsă. Dacă se păstrează orice valoare, Tao este păstrat. Efortul de a-l respinge și de a ridica un nou sistem de valori în locul său este auto-contradictoriu. Nu a existat niciodată și nu va exista niciodată o judecată de valoare radical nouă în istoria lumii. Ceea ce se pretind a fi noi sisteme sau… ideologii… toate constau din fragmente din Tao însuși, smulse arbitrar din contextul lor în ansamblu și apoi umflate până la nebunie în izolarea lor, continuând să datoreze Tao-ului și numai lui rațiunea de a exista.”
Noii idoli abstracți ai empatiei, blândeții, inteligenței sunt apoi elevați la nivelul unor cauze ultime, panacee universale care, odată adoptate de către mase, le vor conduce spre un viitor glorios. Auron MacIntyre asemăna acest demers unei strategii gnostice:
„Luăm acest principiu care are rădăcini în ceva concret și îi vom elimina complet fundația, adevărul care i-a dat naștere – apoi vă vom cere să îl credeți în continuare, într-un mod complet abstract. Îl vom ucide pe Dumnezeu și vă vom cere să rămâneți blânzi și iubitori în continuare. Vom ucide paternitatea biologică, dar vă vom cere să fiți părinți iubitori față de copiii altora. Vom extirpa organul dar vom continua să cerem funcția.”
.
Motivația demagogului
Poate ne întrebăm care ar fi motivația din spatele acestui demers distructiv. Ce speră să obțină J. B. Pritzker prin această formă de manipulare lingușitoare? Răspunsul l-am discutat pe larg în articolul anterior. Egregorul WEIRD are o manifestare parazitară. În cuvintele lui Tolkien, ”Umbra care i-a crescut pe orci nu poate decât să batjocorească, nu poate crea nimic autentic sau real”. Respingând dreptul natural sau morala tradițională, exponenții clasei WEIRD se plasează pe ei înșiși în afara obligațiilor acestei legi universale. Citându-l din nou pe C.S. Lewis:
“Când eliminăm baza ontologică a ”binelui” sau ”răului” rămâne ”voința” sau instinctul brut. Programatorii noii moralități, așadar, ajung să fie motivați pur și simplu de propria lor plăcere. Cei care stau în afara tuturor judecăților de valoare nu pot avea niciun motiv pentru a prefera unul dintre propriile impulsuri față de altul, cu excepția puterii emoționale a impulsului respectiv. Îmi e greu să cred că istoria ne poate arăta un exemplu de om care, după ce a pășit dincolo de morala tradițională și a obținut puterea, a folosit această putere în mod binevoitor.
Dacă noii educatori merg pe această cale, diferenţa dintre vechiul si noul sistem de educație va fi una însemnată. Acolo unde sistemul traditional îi ”iniția” pe copii, cel nou nu face decât să îi „condiţioneze”. Primul se îngrijea de elevi aşa cum fac păsările cu puii lor când îi învaţă să zboare; cel de-al doilea se poartă cu ei ca un îngrijitor de la o fermă de pui care îi tratează într-un fel sau altul în scopuri despre care păsările nu știu nimic. Într-un cuvânt, vechiul sistem era un fel de propagare — oameni care le transmiteau urmașilor umanitatea; noul sistem este doar propagandă” – Idem.
Ca exponent al egregorului, politicianul și afaceristul american are două obiective: consolidarea puterii politice și discreditarea vechii religiozități. Cariera lui politică ne arată în detaliu modurile în care a urmărit constant aceste două obiective. Subtitlul următor îi rezumă biografia de pe wikipedia și inshallah, viața timpurie nu dezamăgește.
.
Așa vorbește Wikipedia
Pritzker s-a născut în Palo Alto, California. Un membru al familiei Pritzker, o familie evreiască proeminentă în afaceri și filantropie la sfârșitul secolului al XX-lea. Familia Pritzker s-a aflat în mod constant în fruntea listei Forbes „cele mai bogate familii din America” încă de la înființarea sa în 1982. Pritzker a fost un susținător financiar de multă vreme și un membru activ al Partidului Democrat.
În iunie 2019, Pritzker a semnat legea Senatului 25 sau Legea privind sănătatea reproductivă. Actul a abrogat Legea avortului din Illinois din 1975, care penaliza medicii pentru efectuarea de avorturi considerate „inutile”, și „Legea privind interzicerea avortului la naștere parțială” (dilatare și extracție a fătului intact, cu puls normal, în trimestrele 2-3 ale sarcinii). Acest nou proiect de lege ar fi asigurat „dreptul fundamental de a lua decizii autonome cu privire la propria sănătate reproductivă”. Pritzker a încurajat statele care au adoptat restricții privind avortul să își reconsidere pozițiile și a adăugat că femeile din alte state pot căuta refugiu în Illinois.
Pritzker a adoptat Legea privind reglementarea și impozitarea Canabisului din Illinois, care legalizează și reglementează producția, consumul și vânzarea Canabisului destinat adulților. Illinois a fost al 11-lea stat din SUA care a legalizat consumul de Marijuana în scopuri recreative. După prima lună de legalizare, vânzările de Marijuana au generat venituri fiscale de aproximativ 10,4 milioane USD. Până în iulie 2020, a generat peste 52 de milioane de dolari.
Pe 13 martie 2020, Pritzker a declarat că școlile publice și private din Illinois vor fi închise între 17 martie și 31 martie. Pe 15 martie, el a anunțat că toate barurile și restaurantele trebuie să închidă până pe 30 martie. Pe 20 martie 2020, Pritzker a emis un ordin de ședere la domiciliu care va intra în vigoare a doua zi. În iunie a fost dat în judecată sub acuzația că ordinele de izolare au încălcat legea statului și constituția statului. Judecătoarea de district a decis împotriva reclamanților, permițând ordinelor de blocare să rămână în vigoare. În hotărârea sa, ea a citat un caz din 1905 al Curții Supreme a SUA care a susținut autoritatea statelor americane de a obliga oamenii să se vaccineze. Pe 23 aprilie 2020, Pritzker a prelungit ordinul de ședere la domiciliu până pe 29 mai. Bisericilor li sa interzis să țină întruniri la care au participat mai mult de 10 persoane. La 1 mai 2020, Pritzker a promulgat un mandat de mască la nivel de stat. Pe 29 iulie 2021, Pritzker a anunțat că toți cei care intră într-o clădire de stat trebuie să poarte o mască de față, indiferent de statutul de vaccinare.
Pe 24 ianuarie 2019, Pritzker a semnat un ordin executiv care extinde accesul la centrele de primire din Illinois pentru imigranți și refugiați.
În iunie 2019, Pritzker a semnat un ordin executiv prin care școlile din stat să fie „afirmatoare și incluzive” pentru elevii transgender și non-binari. El a cerut, de asemenea, Consiliului de Stat al Educației să preia conducerea în privința drepturilor LGBT, făcând resursele relevante ușor accesibile.
.
O mostră de jurnalism investigativ
În 2022, Tablet Mag și Counter Intelligence Global (CIG) au publicat fiecare câte un articol în care investigau activismul radical al familiei Pritzker (parte dintr-o rețea mult mai vastă), ascuns sub umbrela unor instituții filantropice. Citez din CIG:
Printre absolvenții notabili ai școlii Francis W. Parker din Chicago se numără James „Jennifer” Pritzker. El este primul și singurul miliardar transgender cunoscut și vărul actualului guvernator al Illinois J. B. Pritzker.Filantropia lui Pritzker este activă și în Canada, unde Jennifer a contribuit la finanțarea Centrului Bonham pentru Studii asupra Diversității Sexuale de la Universitatea din Toronto, o instituție de predare investită în deconstrucția sexului uman. Un instructor influent în cadrul Centrul Bonham și curatorul ”colecției de reprezentare sexuală” — cea mai mare arhivă de pornografie din Canada – este profesorul de studii transgender Nicholas Matte, care neagă categoric existența dimorfismului sexual. Pritzker a creat și prima catedră de studii transgender la Universitatea Victoria din Columbia Britanică. Actualul șef de catedră, Aaron Devor, a fondat o conferință anuală numită Moving Trans History Forward, al cărei vorbitoare principală în 2016 a fost renumita transumanistă, Martine Rothblatt, discipola transumanistului Ray Kurzweil de la Google. Rothblatt a ținut atunci o prelegere despre valoarea creării unei organizații precum WPATH care să servească „transgenderi tehnologici” în cultivarea „transumaniştilor tehnologici”. Ideologia decorporalizării și religia tehnologică a lui Rothblatt pare să aibă aproape la fel de multă influență asupra culturii americane ca și radioul prin satelit Sirius, pe care Rothblatt l-a cofondat. Rothblatt e o prezență integrală în Out Leadership, o rețea de afaceri care promovează interesele mișcării LGBTQ+ și pare să creadă că „Îl creăm pe dumnezeu în timp ce implementăm o tehnologie care este din ce în ce mai atotcunoscătoare, omniprezentă, atotputernică și binefăcătoare.”
.
Concluzie
Toate acțiunile lui Pritzker au sens perfect în lumina egregorului WEIRD. Putem spune că de-a lungul întregii cariere politice, omul a acționat în permanență împotriva intereselor americanilor, contribuind la dezastrul demografic, înrăutățirea vieții, sărăcirea populației, decimarea clasei mijlocii, evaporarea familiei nucleare, de-teritorializarea și instituționalizarea tuturor interacțiunilor umane. Pe scurt, la înrobirea populației, în sensul aristotelian al termenului. Iar propaganda egregorului a fost atât de eficientă, încât 40% din locuitorii țărilor în care au loc aceste experimente sociale cred cu tărie că absolut toate politicile enumerate mai sus reprezintă forme de progres moral, așteptând cu nerăbdare implementarea lor în perpetuitate.
În lumina politicilor lui J.B. Pritzker, putem interpreta discursul demagogic al guvernatorului ca pe o strategie a prădătorului de a-și pacifica victima, sau, ca să ne întoarcem la metafora lui C. S. Lewis, Pritzker ”se comportă cu studenții ca un îngrijitor de la o fermă de pui, tratându-i într-un fel sau altul în scopuri despre care păsările nu știu nimic.”
Dacă tipul de personalitate WEIRD tinde să aibă un nivel redus de stres și e bucuros să accepte ingineria socială, conservatorii încă au un oarecare simț al pericolului, optând pentru comunități relativ omogene și stabile, preferând în mod timid endogamia, fidelitatea conjugală, imperativul procreării, curajul, loialitatea, eroismul și alte trăsături tradiționale. Toate acestea sunt încadrate de către prădător la categoria ”instincte primitive”, ”cruzime” și ”idioțenie”.
Dacă în rândurile absolvenților prezenți la ceremonie există încă tineri cu instincte de conservare, aceștia trebuie ”îmblânziți” rapid prin toate mijloacele aflate la dispoziție. ”Ai frustrări de natură sexuală? Exprimă-ți identitatea de gen într-un climat al acceptării totale! Ți se pare că orașele Californiene se transformă treptat în ghetto-uri de lumea a 3-a sub influența migrației în masă? Te mint ochii și ești un idiot! (Pritzker: ”vedem pe cineva care nu arată la fel ca noi, sau care nu sună ca noi, nu iubește sau nu trăiește ca noi, primul gând care îi trece prin creier aproape oricui este ancorat fie în frică, fie în judecată, fie în ambele. Pentru a fi blând, e necesar să dezactivăm acel instinct animalic și să ne forțăm creierul să urmeze o cale diferită. Empatia și compasiunea sunt stări evoluate.”) Dacă prescrierile guvernatorului s-au dovedit insuficiente pentru a-ți calma ”creierul simian”, încearcă un tratament moderat, perfect legal, cu Marijuana sau Cannabis.
Demagogia lui J. B. Pritzker este, într-adevăr, greu de egalat, iar ingineria socială la care a fost supus statul lui pare să fie totală, semn că egregorul nu și-a ajuns zilele de pe urmă. Vă las cu un synthwave marca Gifts Ungiven. Fetili noștre au păr lungi și pletite.
. [...]