Centrul este un atractor, un punct de gravitație maximă, care orientează, organizează și în același timp echilibrează forțele contrare. Într-un sistem clasic, centrat, există o pendulare naturală între perioade de expansiune și consolidare, stabilitate și progres, inspirație și expirație, iar această pendulare este mereu echilibrată de prezența unui centru atractor care împiedică deplasarea excesivă într-o singură direcție, tinde să readucă mișcarea spre echilibru. Dacă însă centrul este eliminat, treptat se ajunge la imposibilitatea echilibrării acestor forțe contrare.
Continue Reading →
turmerick
martie 19, 2023
Când se îngână ziua cu noaptea, la pârtia de la marginea orașului se adună lumea puhoi. A nins și încă fulguie ușor, e ger bine și se ridică pufuri de ceață din capetele înfofolite ce lunecă pe sub lampadare. Pe deasupra tuturor dau roată stoluri de ciori. E cea mai lungă noapte și-apasă peste mulți pâcla din care ies. La pârtie ajung pâlcuri de oameni, unii cu mașini, alții trăgând după ei sania pe care se leagănă nerăbdător copilul. Toată ziua au fost copii pe derdeluș, zăpada e bătătorită, însă acum spre seară chiotele lor au adunat parcă tot orașul la dealul dintre codri.
Continue Reading →
turmerick
ianuarie 11, 2023
Discuția despre natura divină e luată în derâdere ca o inutilitate, o joacă de cuvinte fără vreo legătură cu realitatea verificabilă. Cred însă că felul cum înțelegem divinitatea are un impact important asupra vieții, raportarea la Dumnezeu influențează multe lucruri. Înțelegerea tradițională a naturii divine nu e lipsită de controverse și păreri împărțite.
Continue Reading →
turmerick
ianuarie 21, 2022
Există o problemă la “veșmintele din piei de animale”, iar religia e un veșmânt, veșmintele sunt moarte, și dacă te bazezi doar pe ele, mori. Dar asta e condiția umană, trebuie să ne folosim de veșminte, nu putem să trăim complet deschis, ne trebuie pieile de animale care ne acoperă goliciunea. Însă acestea pot fi transformate [turn death into glory], inclusiv tehnologia (tot un veșmânt). În Apocalipsa imaginea Noului Ierusalim nu e o întoarcere la o grădină unde suntem goi, ci e o grădină în mijlocul unui oraș, adică e glorificarea unui înveliș mort, orașul, păstrând și nucleul viu.
Rolul crucii nu e să facă o mistuire deconstructivistă, ci să arate că inclusiv moartea (și avatarurile ei, veșmintele din piei) poate fi răsturnată și transformată în slavă. Noul Ierusalim e un oraș de lumină, un veșmânt de carne poate fi schimbat într-un veșmânt de lumină. Religia poate fi reabilitată.
turmerick
aprilie 6, 2021
