Imperativul integrării sănătății și echității sociale în dezvoltare

Oamenii educati ii iau in ras pe conspirationisti pt fixatia pe ‘COVID’ ca fiind, chipurile, un element central in agenda marelui reset. Insa daca ati urmarit in ultimul an retorica marilor companii, ati observat fara indoiala aceeasi puternica fixatie din partea clasei manageriale. Articolul urmator e un exemplu bun (toate citatele care urmeaza vor fi de acolo).

O publicatie urbanistica ‘atrage atentia’ asupra importantei schimbarilor sistemice de lunga durata. COVID nu e doar o epidemie trecatoare, ci o ocazie unica de a regandi radical modul in care birourile de urbanism si landscape gandesc mediul construit. De asemenea, e o ocazie de a regandi sistemul de reglementari si stimulente.

Observati cum sunt alaturate “Pandemia COVID-19 si protestele pentru justitie sociala”, ca simptome ale aceleiasi probleme ‘globale’.

“Fiindca sustenabilitatea se bazeaza pe factori sociali, economici si de mediu, aproape toate strategiile arhitecturale sustenabile pot fi considerate strategii de construire echitabila, daca beneficiaza in mod direct oamenii de culoare, oamenii cu venituri reduse, oamenii cu dizabilitati, imigrantii, seniorii si altii. […] Aceste grupuri nu sunt de obicei beneficiarii proiectelor ecologice, daca nu sunt mandatate de politici sau masuri intentionate de asigurare a faptului ca grupurile cu cele mai mari nevoi sunt luate in considerare.”

Judith Taylor, komisara de sustenabilitate de la HR&A (firma de consultanta imobiliara care a sustinut webinarul) a observat ca desi in 2019 tot mai multe companii imobiliare au constientizat importanta practicilor de sanatate si ‘welness’, mult mai putini au realizat importanta practicilor de echitate sociala; ceea ce a enumerat mai sus.

‘Cheia succesului este sa intelegem ce vor chiriasii. Daca nu ii intrebati ce vor, nu veti avea succes in programele voastre de sanatate si well-being’.

Daca va amintiti protestele din Minneapolis de asta vara, din plin lockdown, proteste in care membri unor grupuri revolutionare radicale au spart vitrine, au incendiat centrele oraselor si au declarat primul stat anarhic independent in California (Chaz), cerand eliminarea sau reformarea radicala a politiei si redistributia radicala a resurselor, acest fenomen social – aprobat si justificat la unison de toate canalele de televiziune, precum si de toate corporatiile – este echivalat cu criza COVID, desi nu exista nicio similaritate aparenta. Pentru inceput, protestele au incalcat regulile locdkownurilor; daca prima jumatate a anului presa nu facea decat sa atraga atentia asupra oricarei incalcari minore, iar pe social media erau aratati cu degetul credinciosii care insistau sa fie prezenti fizic la liturghie sau slujba de Paste, acum brusc retorica s-a schimbat, justificand pe deplin actiunile multimilor care vandalizau centrele comerciale americane. Explicatia e simpla – health is important, but social equity is supremely important. Cu alte cuvinte sistemul in care traim e atat de opresiv si nedrept, incat pe termen lung e preferabil un mic spike covid, daca ne asiguram ca regandim radical ‘the state of the market’.

Politicile pe care aceste grupuri de lobby politic le sustin sunt puncte vechi de pe agenda lor; ‘social equity’ sau ‘social justice’ reprezinta forme de a acorda tratament preferential acelor grupuri pe care komisarii le declara ca fiind marginalizate. E ideea ca – sistemele economice fiind nedrepte, revolta impotriva ‘clasei proprietare albe’ este pe deplin justificata daca vine dinspre grupurile marginale. O stare de revolutie perpetua, o lege nescrisa deasupra legii care pune presiune pe societate. Ultimii ani ne-au aratat mai clar ce implica aceasta stare de revolta si neliniste sociala perpetua, pe masura ce tot mai multi actori din sectorul public si privat au fost fortati sau ‘stimulati’ sa se alature cauzei. Venitul minim universal, reglementari de mediu draconice, reglementari de actiune afirmativa (orice proiect trebuie sa ofere tribut marginalilor), considerente de sanatate publica, ‘well-being’ si justitie – devenite factori obligatorii in proiectarea de urbanism si arhitectura – asa arata politicile respective. Faptul ca au ajuns atat de proeminente in urbanism si arhitectura nu e unic profesiei; orice domeniu de activitate, public sau privat, a fost infestat de aceeasi retorica si ideologie a justitiei sociale.

Revenind la articol – cum isi propun advisorii sa stimuleze implementarea noilor politici ale sanatatii si echitatii sociale?

• la cererea ocupantilor – pe masura ce indoctrinarea social justice permeaza societatea, inlocuind formele mai vechi de religie, chiriasii vor pune presiune pe dezvoltatorii imobiliari sa le dea amenitati de ‘well-being’ si sa aiba grija de sanatatea lor
  
  
• succesul comunitatilor – dezvoltarile care implementeaza noile politici vor fi declarate in unanimitate ca miracole ale civilizatiei, convingandu-i pe tot mai multi sa le implementeze la randul lor

• stimulente guvernamentale – bani de la stat
  
  
• latura competitiva – lumea incepe sa puna pret (valoare monetara) pe stilul de viata woke, tot mai multi merg pe bicicleta, fac yoga pe covoras, merg la sala, mananca whole foods => logica pietei incorporeaza noile valori
  
  
• certificarile de construire – ‘incep sa ofere consistenta si indrumare cu privire la modurile in care industria imobiliara poate promova sanatatea si echitatea sociala’

La sfarsitul articolului ne sunt prezentate niste recomandari extra de stimulare a schimbarilor sociale, formulate de un alt grup de lobby – ‘Centering Equity in the Sustainable Building Sector’:

• designul universal trebuie extins dincolo de accesibilitatea persoanelor cu dizabilitati (rampele construite peste tot acum 1 deceniu), asa incat sa promoveze activ bunastarea mentala si emotionala
  
  
• introducerea unei noi cerinte in toate proiectele de urbanism si arhitectura, asa incat sa includa un proces de implicare activa a comunitatii bazata pe notiuni de echitate
  
  
• reconsiderarea necesitatii prezentei politiei ca element de echitate socio-economica in cartiere – cu exceptia cazurilor in care este complementata de un plan pentru eliminarea practicilor discriminatorii (abolirea politiei sau reformarea radicala si ideologizarea structurilor ei)
  
  
• asigurarea faptului ca amenitatile prezente pe sit (ex. healthy foods) sunt accesibile public celor care au cea mai mare nevoie de ele (“de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia dupa necesităţi”, K. Marx).

Nu trebuie sa fii conspirationist pentru a observa ca aceste grupuri de lobby, care isi anunta public agenda politica, conving tot mai multe institutii publice si private sa li se alature cauzei politice.

Daca miopia profesionala ii poate face pe unii sa fie extrem de preocupati de ‘health’ in situatia actuala de pandemie, e bine sa ne amintim de observatiile lui Michel Foucault, pe care orice stangist educat din clasa de mijloc l-a studiat la facultate. Foucault observa ca in timpul ciumei bubonice (care cred ca putem spune ca avea mortalitatea mult mai mare decat COVID) autoritatile au luat masuri extreme de carantina, creand pentru prima oara in istoria Europei cataloage cu detaliile cetatenilor, pentru a putea monitoriza numarul victimelor si pentru a se asigura ca oamenii aflati in izolare primesc totusi mancare fara ca altii sa se contamineze. Dupa trecerea ciumei, aceste metode de supraveghere au fost pastrate fiindca puterile politice le-au gasit extrem de eficiente pt controlul populatiei. Nu a fost nimic orchestrat din umbra; puterea iubeste controlul fiindca in acest fel isi consolideaza hegemonia.

Asa s-a trecut de la un model al ordinii publice bazat pe pedeapsa, la unul bazat pe disciplina si supraveghere in masa, ne spune Foucault. Cand oamenii se simt monitorizati de autoritati, chiar daca nu sunt siguri ca in momentul asta sunt urmariti (cam cum e pe facebook, nu stii cand iti iei ‘report’ sau cand exprimarea ta e declarata crima de gandire) isi schimba comportamentul si se auto-cenzureaza. Asta e cea mai eficienta metoda de control; Foucault a numit-o ‘panopticon’. Iar migrarea sistemului de sanatate de la unul bazat pe tratare a bolilor, la unul bazat pe preventie – ideea ca statul trebuie sa impuna politici de sanatate publica, deci sa te oblige sa fii sanatos pt binele tau – Foucault o numea biopower.

Ca stangist radical, Foucault si scoala lui observau biopower doar cand era exercitata de institutii traditionale sau de dreapta. Ia intrebati-l pe Edi sa va spuna cum biserica catolica, prin interzicerea contraceptiei si a avortului, exploateaza corpurile femeilor. Sau cum, istoric, circumcizia a ‘castrat ritualic’ barbatii. Sau toate tabuurile leviticului.

Cand le arati, in schimb, articolul citat aici, nu li se aprinde niciun bec. Cand o multime de grupuri de lobby, consilieri guvernamentali, corporatii etc – isi anunta public dorinta de a extinde definitia SANATATII si WELL-BEING-ului asa incat sa ocupe portiuni tot mai mari din viata indivizilor si a comunitatilor; sa-i forteze sa fie sanatosi; sa-i forteze pe arhitecti si urbanisti sa-si altereze practica profesionala, pana acolo incat le este refuzata autorizatia de construire daca nu incorporeaza noua Pravda in proiectul de design. Te-ai gandi ca romanilor ar trebui sa le fie familiara retorica asta; in special celor care au prins comunismul.

Ceea ce vedem in occident, cu USA in frunte, este o revolutie socialista in reluare. Nu m-ar mira ca in timp, caracterul relativ moderat sa se diminueze; pe masura ce devin dominanti, komisarii incep sa isi flexeze muschii, sa te controleze doar pentru ca pot face asta. Cu ascensiunea exponentiala apare si radicalismul exponential. Antifa si BLM devin tot mai cool si mai raspandite. Asa-zisii rebeli anarhisti sunt batuti pe umeri de bunicii socialisti cu sinecuri stabile. Televiziunile le fac cu ochiul fiindca in 5-10 ani radicalii adolescenti vor fi directori si jurnalisti.

Daca observ aceste lucruri, nu inseamna ca sunt anti-vaxxer sau ca nu cred in realitatea COVID. Foucault a descris panoptikonul si bio-power in relatie cu ciuma bubonica; nimeni nu neaga faptul ca ciuma ar fi fost reala. Dar trebuie sa ne intrebam daca un fenomen cu multe ordine de magnitudine mai bland decat ciuma justifica masurile draconice practicate in majoritatea statelor occidentale. Sau daca niste masuri draconice aplicate in februarie-martie (cand OMS declara COVID o gripa vrednica de ignorat), gen inchiderea prompta a granitelor, macar spre China, nu ar fi impiedicat ceea ce se intampla acum in occident. Iar considerand avantul fanatic al celor care scriu manifeste de echitate sociala (ideea ca sanatatea e secundara considerentelor de justitie rasiala, de gen, de orientare sexuala), nu vi se pare ca pandemia le serveste drept inca un cal troian excelent?

Chiar si daca suntem de acord cu faptul ca sanatatea e un drept uman universal, nu e suspecta aceasta redefinire constanta? Articolul declara pe sleau: “scopul avansarii politicilor de sanatate si echitate sociala – impreuna – este acela de a ajunge la un stadiu in care toti oamenii isi pot atinge potentialul in ambele arene”. Cand un drept uman este definit in legatura cu ‘potentialul unei persoane umane’, stim din istorie ca avem de-a face cu o definitie ideologica, nu empirica. Poti descrie empiric o persoana bolnava sau relativ sanatoasa. NU poti spune empiric daca persoana x si-a ‘atins potentialul de sanatate sau echitate’; ai nevoie de Pravda care sa-ti descrie in ce consta acel potential. Iar in acest caz, stim care e pravda komisarilor – un conglomerat de idei socialiste, marxiste, miscarea drepturilor civile care s-a transformat non stop, feminismul intersectional, miscarea LGBTQ+. Nu ne-a ajuns cat marxism am incasat in estul Europei? Ne e dor de politie politica, sperand ca de data asta o sa primim ‘socialismul bun’.

Iar ceea ce e nou in situatia actuala e ca socialismul e implementat incremental, in mare parte dinspre mediul privat. Noile unelte tehnologice care permit unificarea tot mai mare a bazelor de date, colectarea datelor personale, AI si machine learning pe baza carora poate fi prezis comportamentul indivizilor mai eficace decat il pot prezice ei insisi – pot oferi infrastructura unui proiect totalitar fara a avea un dictator explicit sau o cabala identificabila.

Banca noastra scria in contractul de porting al creditului de locuinta ca ‘ vor folosi informatii despre tine culese de pe social media’, fiindca aceasta e ‘parte din angajamentul lor de a-si intelege mai bine clientii si opiniile lor publice pe retelele de socializare precum Twitter si Facebook’. Asta nu era o cerinta optionala.

Fondul Monetar International a cerut recent sa ii fie permisa calcularea scorului de credit al utilizatorilor luand in calcul istoricul web; site-urile pe care au intrat in timpul lor liber. Motivele invocate: facebook si twitter deja au acces si nu au interesul nostru in minte. In plus, e posibil ca accesarea istoricului de catre FMI sa ne dea voie sa luam imprumuturi mai mari.

Avand pe de o parte companii private care iti colecteaza preferintele ca sa isi rafineze produsele, iar pe de alta – komisari care iti colecteaza preferintele pt ca apoi sa iti impuna reglementari draconice – pt binele tau – nu e greu de inteles de ce tot mai multi isi pierd increderea in sursele mainstream de informare si se apuca de conspiratii.

Ce mi se pare fascinant la cunoscutii intelectuali, majoritatea celor educati – este faptul ca au mers 100% cu naratiunea televiziunilor. Lipseste total un minim de retinere si suspiciune fata de motivele lor alterioare. ‘Sa fim recunoscatori ca au facut vaccinul intr-un an de zile, e dovada de har’ sau ‘avans tehnologic’ (depinde daca intelectualul e crestin sau ateu). Cand Trump se lauda ca expertii i-au comunicat ca vor avea un vaccin gata la sfarsitul anului, televiziunile l-au atacat la unison, declarandu-l un tiran nebun iresponsabil. E imposibil sa avem vaccinul atat de repede. Acum cand a pierdut alegerile, nu mai e nevoie sa politizeze aspectul asta. Sau poate il politizeaza in alte directii. Repet, nu am nimic impotriva vaccinurilor, nici nu sunt calificat sa-mi dau cu parerea in privinta subiectelor medicale. Tot ce pot face e sa observ, non-autistic, tabloul general. Pare usor suspect faptul ca nu s-a incurajat mai mult cercetarea in domeniul antiviralelor. Vad ca exista medici care au declarat in fata congresului american in Decembrie ca ivermectinul a dat rezultate excelente in profilaxie si ca ar avea 30 de studii care atesta asta, toate in asteptare de peer review.

Iar ca sa inchei subiectul ‘health and social equity’, retorica asta frumoasa despre binele comunitar si regandirea radicala a marketului a rezultat pana acum intr-o crestere economica pe timp de pandemie cu $91 miliarde pt Amazon, $38 miliarde pt Wallmart, $37 miliarde google, 33$ Microsoft, $28 miliarde Facebook, $8 miliarde Nike, $8 Apple, in timp ce afacerile mici din USA au pierdut impreuna $200 miliarde (sursa Dan Price, Seattle). Un transfer record al capitalului.
BBC zice ca in UK somajul a crescut cu 0,7% in lunile August – Octombrie; 1.69 milioane de oameni ramanand someri in perioada respectiva. In Octombrie, cu reintroducerea locdkownurilor, s-ar fi accentuat rata, numarul de redundancies atingand un nou record – 370.000. Acelasi articol BBC sustine ca lucrurile vor continua sa se agraveze in lunile urmatoare. Tot acolo sunt o multime de grafice care arata industriile afectate.

Iar in contextul asta vad oameni educati care toarna o cinzeaca de clisee cum ca suntem cei mai norocosi oameni din istorie si tot ce avem de facut e un minim de respect si solidaritate. Nu stiu ce au fumat, e clar ca lucrand in sectorul public, habar n-au cum e sa fii lovit sa simti ca iti pierzi mintile, in timp ce presa iti spune intr-una de 5 ani ca esti un om RAU si ca ar trebui sa incetezi sa mai existi sau sa iti torni cenusa in cap si sa iti reformezi radical si inclusiv practica profesionala.

NU am vrut sa discut chestiuni politice cu rudele, mai ales stiind ca problemele cu care se confrunta oamenii in Romania sunt altele decat in UK. Mi-a ajuns si prozelitismul pe care l-am incasat si l-am facut la randul meu in anii BAZS; de-asta m-am retras si de pe o2. Dar in timp ce eu tac din gura si astept sa se termine comedia asta, vad ca televiziunile si social media (si marxistul batran de la Chicago) indoctrineaza oamenii cu un succes incredibil. Suntem intr-un moment de Turnul Babel, ni s-au incurcat limbile, iar consecinta palpabila e ca oamenii apropiati, prietenii si familiile rup legaturile din considerente ideologice sau religioase. Iar media pretinde ca asta e un triumf al civilizatiei si al miscarii drepturilor umane.