Renegat din Epoca Siliconului

Tocilarii, atât de apreciați de locuitorii din pătura de mijloc care ocupă orașele și vor să creadă că, ei bine, cel puțin sunt deștepți și merită RESPECT, sunt indivizi care posedă un tip de parodie autodistructivă a inteligenței. Abilitatea lor de a susține concepte și abstracții inutile îi face să creadă că au intuiții despre lucrurile reale, când tot ceea ce au este o lipsă de înțelegere a cuvintelor și a gramaticii, supra-generalizate până la punctul lipsei de sens. Oamenii simpli confundă o îndemânare în folosirea cuvintelor cu un intelect real.

Încercarea de a copia viața prin algoritmi, forța brută de încercare și eroare, nu va crea niciodată viață, nici „conștiință” – de ce realitate ar fi o astfel de mașină „conștientă”? – ci doar asta, o imitație sau o parodie a intelectului uman ordinar. O oglindă și înălțare a falsului intelect al tocilarului care nu iese niciodată din fluxul de cuvinte, silogisme, motivații și dorințe, întotdeauna forțat și siluit de acesta, fiind sub presiunea unor nevoi meschine. Și este destul de grotesc.

Este ca și cum fata care face obiectul dorinței tale moare tragic și, folosind Big Magick, îi re-animi corpul, adaugi machiaj, re-înveți acest zombie să vorbească, o condiționezi să imite toate obiceiurile sale anterioare, o constrângi ca și cum ai constrânge un porumbel să se comporte în felul în care îți amintești și care îți producea bucurie. În cele din urmă, ea este doar o păpușă live-action re-animată, iar această imagine este grotescă. Aceasta este de fapt „AI – Inteligența Artificială”. O fantezie de putere a conglomeratului de interese biologice care unește tocilarii, intelectul „rațiunii” – coaliția care crede în cuvinte goale. AI este Golemul celor care nu suportă viața. Adevăratul lor Mesia și răzbunarea lor.