Reabilitarea religiei

Există o problemă la “veșmintele din piei de animale”, iar religia e un veșmânt, veșmintele sunt moarte, și dacă te bazezi doar pe ele, mori. Dar asta e condiția umană, trebuie să ne folosim de veșminte, nu putem să trăim complet deschis, ne trebuie pieile de animale care ne acoperă goliciunea. Însă acestea pot fi transformate [turn death into glory], inclusiv tehnologia (tot un veșmânt). În Apocalipsa imaginea Noului Ierusalim nu e o întoarcere la o grădină unde suntem goi, ci e o grădină în mijlocul unui oraș, adică e glorificarea unui înveliș mort, orașul, păstrând și nucleul viu.

Rolul crucii nu e să facă o mistuire deconstructivistă, ci să arate că inclusiv moartea (și avatarurile ei, veșmintele din piei) poate fi răsturnată și transformată în slavă. Noul Ierusalim e un oraș de lumină, un veșmânt de carne poate fi schimbat într-un veșmânt de lumină. Religia poate fi reabilitată.