The Sunset Limited

– When I left out of here going to work this morning you wasn’t no part of my plans, but here you is.
– Doesn’t mean anything. Everything that happened doesn’t mean something else.

The Sunset Limited este un film despre două lumi, două lumi care nu pot fi reunite, care sunt esențial diferite și care încearcă să comunice între ele. Lumea spiritualului și credinței e reprezentată de Samuel L. Jackson într-un fost pușcăriaș care crede în Dumnezeu, iar lumea materialului și a științei, însă și a nihilismului, de Tommy Lee Jones, un profesor universitar care tocmai încercase să se sinucidă sărind în fața trenului. Jackson l-a adus în apartamentul lui și nu îl lasă să plece până când nu îl confruntă.
Cele două perspective sunt prezentate puternic, fără oameni de paie sau alte tertipuri, și asta face ca dialogul dintre cei doi, într-o singură cameră (asta e toată desfășurarea filmului), să captiveze și să te implice până la capăt. Cine are dreptate? ne întrebăm de mult timp și ne plac când sunt puse în ring planurile opuse. Însă filmul nu oferă un câștigător, ci se concentrează tocmai pe problema aceasta a incapacității de a vedea ambele perspective, și pe barierele de comunicare de netrecut între cele două.
Jones crezuse în cultură, în valorile artistice, însă ajunsese să nu mai creadă în ele, să le vadă fragile, deși le vedea ca pe fundamentele civilizației. Lumea încetase să mai creadă în ele, și nici el nu mai crede, așa că vrea să sară în fața trenului. Lumea lui se prăbușește și el nu vede nicio ieșire, nimic pentru care merită să trăiești.
Jackson făcuse pușcărie pentru omor și, în închisoare, după o altercație violentă care îl adusese în spital, în pragul morții, aude o voce care îi spune că grația lui Dumnezeu i-a salvat viața. Face misiune printre drogați și proscriși, stă într-un apartament dintr-un cartier rău famat unde nu îți poți permite să deții bunuri materiale, fiindcă drogații ți le fură. El vede o lacună, o lipsă fundamentală la profesor și încearcă să o explice, să o indice, să o sugereze, însă se lovește de o rațiune care nu acceptă un astfel de limbaj. Limbajul celui care crede e diferit de a celui care nu crede sau care vrea să știe. Gândirea celor doi e diferită, Jackson spune că nu a avut niciodată un gând propriu, izvorât de la el, ci doar ce e în Biblie. Jones spune că are nevoie de timp pentru a se gândi la o întrebare, căci el trăiește în lumea gândurilor, în care intelectul primează, dar pentru Jackson gândul nici măcar nu începe să acopere problema, el altceva vrea. Jones pune întrebări ca să ajungă la adevăr, Jackson încearcă să îl trăiască.
Filmul nu încearcă să amestece cele două lumi, ci să le pună cât mai clar în lumină, cu limitele și punctele lor tari. Materialul și spiritualul sunt două perspective radical diferite, nu pot fi reduse una la cealaltă. Profesorul spune că nu crede că ideile lui sunt doar o perspectivă asupra lumii, ci lumea însăși, că nu poate exista o altă perspectivă.
Jones a ajuns la lipsa oricărei valori și credințe printr-o eroziune graduală, și nu mai vede cum ar putea să-și reînceapă lumea. Pentru el, lumea e un câmp de muncă forțată din care câțiva lucrători ghinioniști, dar inocenți, sunt smulși de o loterie pentru a fi executați. Nu există nimeni și nimic cu sens pentru el, nu poate să își găsească niciun seamăn, nicio comunitate.
Jackson așteaptă ca Dumnezeu să îi vorbească, să îi dea cuvintele prin care să îi arate profesorului că există și o altă perspectivă validă asupra vieții, decât cea a materialismului care dus la extrem duce la moartea oricărui reper, la nihilism.
Dar Dumnezeu nu îi vorbește, cele două lumi nu găsesc calea de a comunica, iar profesorul pleacă în noapte.