Ultimele zile ale egregorului WEIRD

Fizionomia nu minte niciodată

Într-un articol din 2020 analizam ascensiunea socială a clasei WEIRD (vestic, educat, industrializat, prosper și democratic). Comparați cu marea majoritate a oamenilor care au trăit vreodată, precum și cu marea majoritate a populației actuale de pe glob, clasa WEIRD reprezintă o anomalie statistică; ”cei mai puțin tipici, cei mai puțin reprezentativi oameni pe care îi poți studia pentru a face vreo generalizare asupra naturii umane. Chiar și în Occident, americanii sunt mai extremi decât europenii, iar în Statele Unite, clasa de mijloc superioară educată [25%-10% – absolvenții de colegiu, respectiv universități] este cea mai neobișnuită dintre toate.” (Jonathan Haidt).

WEIRD au o puternică fixație pentru principiul non-agresiunii, grija față de cei slabi și egalitarismul radical. Indivizii WEIRD sunt total opuși celorlalte principii morale universale – loialitatea față de grup, respectul față de autoritate, puritate / sanctitate. Din punct de vedere spiritual, WEIRD tind să fie atei, ostili religiei și tradițiilor de orice fel. Din punct de vedere psihologic, există o corelație puternică între predilecția WEIRD și autism. Din punct de vedere profesional, WEIRD sunt ”cetățeni ai planetei”, evitând orice i-ar putea lega de un loc, preferând să își găsească identitatea în profesia lor sau în preferințele culturale (produsele pe care le consumă, vestimentația, muzica, automobilul, bicicleta etc). Din punct de vedere al relațiilor afective, WEIRD evită tot ceea ce le-ar putea periclita autonomia radicală; căsătoria e pentru ei o formă de robie; la fel și copiii. Promiscuitatea și experimentele sexuale sunt exaltate ca o forme legitime de exprimare a sinelui autentic, iar contracepția îi scutește în mod providențial de toate consecințele pe care acest stil de viață l-ar fi generat în orice altă societate din istorie. Dutton și Woodley observau cum tocmai contracepția a asigurat corelația între predilecția WEIRD și riscul de autism care crește semnificativ odată cu vârsta paternă. Tot Dutton observa că indivizii respectivi au tendința de a avea un nivel scăzut de stres, precum și o diminuare a anumitor instincte evoluate precum preferința pentru endogamie, fidelitate conjugală, imperativul procreării, simțul pericolului, eroismul și alte trăsături masculine șamd.

”Numește demonul”

Analiza lui Dutton merită revizitată, deși materialismul lui îl face să rateze părți importante din tabloul de ansamblu. Mai mult decât o ipoteză evoluționară a ”genelor dușmăniei”, idealurile WEIRD trebuie înțelese asemenea unui egregor – o entitate non-fizică care prinde contur asemenea unei minți colective, dar care ajunge să manifeste o voință proprie și o existență distinctă de aceea a grupului din care se ”hrănește”. Odată dezvoltat egregorul WEIRD, probabil cândva prin secolul 17, acesta a profitat de inovațiile tehnologice ale fiecărei epoci pentru a-și materializa caracteristicile în rândul populațiilor care îl susțineau. Revoluția industrială a redus mortalitatea infantilă de la 40% la 1%, eliminând selecția naturală care ținea în frâu tsunamiul de mutații detrimentale. Secularizarea și numeroasele ideologii ale modernității au reprezentat strategii prin care populația WEIRD își putea materializa idealurile în moduri concrete de acaparare a puterii politice. Cu fiecare nouă revoluție politică, filozofică sau tehnologică, vechea religiozitate devenea tot mai ”low class”, în timp ce noua elită liber cugetătoare accedea spre straturile superioare ale societății.

Privind în urmă, putem vedea cum un mod de gândire utopic, care tindea să respingă orice aspect concret și corporal al existenței umane, în favoarea abstractizării tot mai accentuate a vieții – tinde să se materializeze nu doar la nivel tehnologic sau politic, ci inclusiv biologic – creând oameni după chipul și asemănarea lui; construindu-și un ”corp”.

Propagare vs. Propagandă

Odată cu ascensiunea socială a clasei WEIRD apare inevitabil și propaganda menită să justifice etosul noii elite, dar și să condamne și să ridiculizeze valorile vechii civilizații pe care o parazitează. Propaganda ia o formă religioasă, valoarea supremă a noii clase fiind ”eliberarea sinelui autentic pre-social”. Mythos-ul acesta e suprapus peste ideea mai veche a Providenței divine. Ca orice ideologie parazitară, utopia WEIRD elimină credința în Dumnezeu și proclamă eliberarea completă a sinelui autentic drept punct terminus al istoriei. Trecutul e echivalat păcatului ancestral, iar viitorul este văzut ca Utopia ultimă. Oportunistul noii clase citește istoria în mod selectiv, identificându-se cu toate mișcările politice care par să se alinieze cu opiniile lui. Firește, la o privire atentă constatăm că oportunistul nu are multe în comun cu Calvin și Luther, cu John Stuart Mill, cu părinții fondatori ai Americii sau cu teologii progresiști ai începutului de secol 20. Singurul lucru care îi unește pe toți aceștia este faptul că ”au fost de partea bună a istoriei”, cu alte cuvinte au avut șansa de a ieși învingători în conflictele ideologice ale epocii lor. Iar mitul progresului civilizațional îl forțează pe oportunist să înterpreteze aceasta (în realitate un apel la ”might makes right” – forța brută stabilește câștigătorii) ca o formă de progres moral incremental. Această superstiție devine evidentă când contrastezi superficialitatea oportunistului secular cu seriozitatea gânditorilor clasiciști. Dacă un ideolog WEIRD are undeva la 20-25% în comun cu eroii istoriei pe care îi invocă ceremonios, un gânditor clasicist contemporan e în totalitate de acord cu Aristotel, Boethius, Sf. Augustin, Tomas Aquino șamd.

La nivel popular, idealurile clasei WEIRD se manifestă prin ”regimul adevărului Boomer” – credința în democrația liberală ca formă de guvernare ideală în orice timp și în orice loc, întrucât asigură avansarea neîntreruptă a Drepturilor umane, ca mijloc de eliberare a Sinelui pre-social. Victoria aliaților în cel de-al doilea război mondial e văzută ca o inaugurare a legământului WEIRD, care trebuie dus până la marginile pământului. În toată această ecuație, fascismul și monarhia joacă rolul Satanei, o forță primordială a răului (înțeles ca regres) care rezidă în inconștientul fiecărui individ, amenințând să-l posede asemenea unui demon. Din mintea individului, demonul fascismului infectează întregi colectivități, asemenea unui virus extrem de contagios. Societatea trebuie, așadar, să dea dovadă de vigilență neîntreruptă pentru a identifica la timp aceste manifestări ale ur-fascismului irațional, oprindu-le la timp.

Detox

Amintiți-vă de unde am plecat – la nivel civilizațional, WEIRD reprezintă o anomalie statistică; ”cei mai puțin tipici, cei mai puțin reprezentativi oameni pe care îi poți studia pentru a face vreo generalizare asupra naturii umane”. Cu cât ne îndepărtăm de epicentrul propagandei seculare, cu atât avem ocazia să realizăm cât de ciudat le sună aceste idei celorlalți oameni de pe glob. Aceeași realizare e posibilă dacă ne supunem unui detox ideologic, evitând să citim autorii ultimelor două-trei secole și concentrându-ne asupra autorilor mai vechi din orice epocă, orice civilizație, orice gen literar – filozofie, metafizică, istorie, mitologie, teologie șamd. „Imaginează-ți că toată viața credeai că ai băut apă, dar era de fapt sirop de porumb, apoi cineva îți oferă un pahar cu apă. Gustul unei istorii revizioniste serioase este pur și simplu inconfundabil” – Moldbug.

Red pill, blue pill

Realizarea aceasta îi poate speria pe mulți, fiindcă îi pune în fața unei alegeri binare: propaganda neîntreruptă de pe toate canalele de informare – de la știri până la formele de divertisment online și offline – ne repetă în cor că societatea progresează, că nu am fost niciodată mai luminați și mai avansați, că binele învinge iar răul va fi eradicat. Implicația acestei credințe e că toate civilizațiile din istorie au fost literalmente niște monștri malefici; – inclusiv civilizația creștină europeană, sau cea post-creștină din ultimele 2 secole, a fost un monstru patriarhal până acum 5 minute, când s-a pogorât epifania supremă prin ultimul update de android. Este o credință reconfortantă, care multora li se potrivește ca o mânușă, tocmai pentru că apelează la poftele, fanteziile și indolența fiecăruia, pe care le proclamă drept virtuți. Este, totodată, extrem de improbabil să fie adevărată.

Alegerea alternativă implică realizarea că suntem sub influența unei hipnoze colective; că întreaga civilizație vestică s-a îndepărtat atât de mult de ceea ce orice altă națiune sau imperiu din istorie ar fi considerat adevăr sau bine civilizațional, încât toate sistemele politice și administrative actuale sunt construite pe fundații de nisip. Tot aparatul de sensemaking, consensul moral, industria de mental health, opțiunile spirituale la îndemână – sunt în cel mai bun caz niște simple iluzii, iar în cel mai rău caz – amăgiri ale egregorului. Întreaga gamă de opțiuni politice – de la stânga comunistă până la dreapta anarho-capitalistă (așa-numita fereastră Overton), face parte din aceeași amăgire WEIRD; rolul implicării în politică fiind similar unui spectacol de wrestling. Dacă în prezent această realizare e considerată radicală, pe măsură ce egregorul se întrupează, tot mai mulți vor fi forțați să o îmbrățișeze. La fel cum tripticul lui Hieronymus Bosch, ”grădina desfătărilor pământești” trece gradual de la scene ale bucuriei, prosperității și extazului material, la scene grotești ale torturii și al durerii perpetue, stăpânirea clasei WEIRD pare să progreseze rapid spre o formă de tiranie totală pe care erele trecute nu o puteau visa.

Autenticitate vs. abstracție

Scopul nostru momentan este să vedem lucrurile cât mai clar. Nu să ne organizăm politic (nici nu poate fi vorba de așa ceva), ci să realizăm că ne aflăm sub deplina influență ideologică a ”celor mai puțin tipici, celor mai puțin reprezentativi oameni pe care îi poți studia pentru a face vreo generalizare asupra naturii umane.” Nu susțin deocamdată că egregorul WEIRD ar fi diavolul sau antihristul. Au existat o mulțime de civilizații organice în istorie care ar fi trecut toate testele purității ale lui Julius Evola, dar care în același timp păreau controlate de entități demonice (aztecii, canaaniții). Nu susțin nici că ascensiunea egregorului reprezintă o simplă manifestare a declinului civilizațional. Deși ideologiile contemporane au multe în comun cu ideile Romei târzii sau ale elenismului în declin, pare că egregorul actual are ceva unic în încercarea lui de a ne deconecta de realitățile tangibile ale naturii umane, și a ne arunca cu totul în abstract și virtual. Este bine să ne amintim că omul nu este o mașinărie, că mintea noastră nu este un computer și nu ”procesează informații”; că ”social media” nu este totuna cu socializarea, ”virtual reality” nu e totuna cu realitatea și ”inteligența artificială” nu e totuna cu inteligența. Forma cea mai extremă a acestei încercări de a evada din realitate este ideea ”ascensiunii digitale” care pare să fie îmbrățișată de toți tocilarii din Sillicon Valley. Prin acceptarea fiecărui surogat nou al egregorului, pierdem câte puțin din ceea ce ne face oameni, iar șansele de a descoperi o conexiune cu transcendentul se diminuează până la inexistență.

Fizionomia e Chad, analiza e beta

Rostul acestui articol a fost acela de a picta în linii mari portretul egregorului WEIRD. Când devenim familiari cu o anumită fizionomie, implicăm emisfera dreaptă a creierului, prin urmare o putem recunoaște instantaneu, chiar de la distanță. Dacă, în schimb, cineva ne-ar cere să descriem în cuvinte fizionomia respectivă, dintr-odată lucrurile devin mult mai complicate, fiindcă trebuie să facem apel exclusiv la limbaj, care ține de emisfera stângă. Oricâte cuvinte am folosi în descrierea portretului robot, ceva ne va scăpa.

La fel stau lucrurile cu încercările de a identifica axiomele egregorului WEIRD. Acest demers ne forțează să privim tot mai în spate în istorie, în dorința de a identifica ”prima cauză”, primul filozof sau politician care a pus bazele întregului proces. De aici până la autismul teoriilor conspirației mai e doar un pas, fiindcă e în natura emisferei stângi să încerce să identifice o singură cauză, un singur grup etnic sau ideologic, și să interpreteze orice alt fapt ca ”efect” al cauzei primare. Dar tocmai această formă de autism e un atribut al egregorului. Toate curentele filozofice post-iluministe au încercat să izoleze un grup, un principiu, și să derive orice altceva din el. ”Voința-de-putere, primatul rațiunii, primatul observației empirice, zeitgeistul dialectic, lupta de clasă, emanciparea claselor oprimate, eliberarea sinelui autentic pre-social, discursul puterii, gena egoistă, gena dușmănoasă a lui Dutton” – toate astea sunt autisme radicale ale egregorului.

De remarcat că odată cu trecerea timpului, însăși percepția colectivă asupra condiției autiste e transformată; de la boală psihică, la ”condiție neuro-diversă“, cu plusuri și minusuri, încet-încet rămân doar plusurile; la fel cum ”tocilarii” sau LGBTQ au devenit eroii culturii populare, autiștii vor dobândi în viitorul apropiat o aură aproape supranaturală, de genii cu abilități nemaiîntâlnite.

În concluzie, nu vreau să îndemn pe nimeni la acest gen de radicalism. Excesul de autism ideologic nu e doar ”far right” sau ”far left”, ci mainstream. Întreaga societate e cuprinsă de tirania gândirii și a stilului de viață WEIRD, a unui grup atipic, care încearcă să ne transforme pe toți după chipul și asemănarea lui. A avea opinii centriste politic nu te salvează de isteria colectivă a post-modernității, nici de tendința egregorului de a te împinge în irealitate. Însă recunoașterea fizionomiei WEIRD și respingerea ei în totalitate reprezintă, fără îndoială, o formă de radicalism. E suficient să nu îți lași bebelușul de doi ani să butoneze la smart phone sau să devină captivul ecranelor și îți vei atrage eticheta de ”fanatic” sau „extremist”. Cea mai moderată formă de opoziție la ”lucrul curent” îți va atrage aceleași etichete. Nu ai votat Remain? Nu ai votat Hillary sau Baidan? Ai refuzat a treia doză de ser experimental? Vrei să fie pace în Ucraina și în Orientul Apropiat, în loc de război perpetuu? Probabil ești un terorist domestic și un fanatic radical. Toate acestea sunt încercări disperate ale egregorului de a-și menține ”feeding ground”; însă pe măsură ce materializarea lui tranziționează de la scene idilice de prosperitate economică, longevitate și sex consensual protejat, spre scene oribile de tortură fizică și suferință, abilitatea de a face noi adepți se va diminua până la dispariție. Știm că sterilitatea reprezintă una din caracteristicile esențiale WEIRD; imigrația în masă a populațiilor asiatice sau africane, dincolo de toate problemele pe care le ridică în societatea occidentală, reprezintă o diluare a ”celui mai puțin tipic, celui mai puțin reprezentativ” grup demografic din istorie. Când egregorul își va atinge ultimele zile și va apela la cele mai disperate forme de coerciție, nu vrei să fii sub influența lui, oricât de dureroasă ar fi ruperea.
.